• Funcția de auto-complete este extrem de utilă și îmbunătățește în mod dramatic viteza cu care realizăm acțiuni în terminal.

  • Funcția de auto-complete nu ne face doar mai rapizi, dar putem folosi tasta Tab și pt a confirma că comanda este validă.

• Consultăm istoricul comenzilor folosind comanda history.

  • Navigăm prin istoricul comenzilor folosind Arrow Keys, Ctrl+r, expandarea comenzilor anterioare sau chiar expandarea argumentelor comenzii anterioare.

  • Navigăm în interiorul unei comenzi (Ctrl+a, Ctrl+e, Alt+f, Alt+b), putem efectua modificări (Ctrl+k, Ctrl+u, Alt+d) și putem insera textul șters (Ctrl+y).

• Navigarea prin paginile manualului:
  • Ctrl+n/Ctrl+p sau j/k pentru a naviga, cu câte o linie, în jos, respectiv în sus; recomandăm utlizarea tastelor j/k pentru a fi mai eficienți
  • Search (/, ?, n, N)
  • Go up (g), go down (G)
  • Help (h) pentru a afla mai multe despre cum putem folosi mai bine sesiunea interactivă
  • Quit (q) pentru a ieși din sesiunea interactivă
• Prezentarea secțiunilor din manual: man printf vs man 3 printf.
• Prezentarea pachetului tldr - poate fi util pentru cazurile uzuale, dar nu trebuie să ne fie frică să căutăm în man pentru detalii

Folosim globbing pentru a selecta mai multe fișiere al căror nume corespunde unui tipar:

• Caracterul * poate fi înlocuit cu orice caracter de oricâte ori, sau poate lipsi cu totul.
• Caracterul ? înlocuiește exact un caracter, oricare ar fi acela.
• Folosim sintaxa [] pentru a defini o listă de caractere care pot fi folosite în înlocuire.
• Folosim sintaxa {} pentru a defini o listă de cuvinte (grupuri de caractere) care pot fi folosite în înlocuire.
• Scăpăm de semnificația specială a unei expresii încadrând-o între " (ghilimele).

Folosim utilitarul locate pentru a căuta un fișier în întreg sistemul de fișiere.

Are avantajul că este foarte rapid, deoarece folosește o bază de date pentru a indexa fișierele.

Are două dezavantaje:

1. Baza de date trebuie reconstruită periodic. Dacă vrem să reconstruim manual baza de date, avem nevoie de drepturi privilegiate pentru a rula comanda updatedb.

2. Utilitarul caută în tot sistemul de fișiere: nu putem să specificăm un punct de start pentru căutare. Este necesar să filtrăm rezultatul căutării cu punctul de start dorit, așa cum am făcut în exemplul de mai sus: | grep workspace/C.

Folosim find pentru a căuta după criterii mai complexe decât numele fișierului, cum ar fi tipul fișierului, data ultimei modificări, etc.

De cele mai multe ori vom folosi find în conjuncție cu opțiunea -exec pentru a rula o comandă asupra fișierelor găsite.

Utilitarul find este mai lent decât locate, dar nu necesită o bază de date care trebuie actualizată periodic. locate este probabil suficient pentru majoritatea cazurilor când suntem interesați de căutarea unui fișier. j

Pentru a vedea rapid conținutul unui fișier folosim utlitarul less. În cadrul unei sesiuni less putem folosi aceeleași taste ca în cadrul sesiunii interactive man pentru navigarea în pagină:

• Ctrl+n/Ctrl+p sau j/k pentru a naviga, cu câte o linie, în jos, respectiv în sus; recomandăm utlizarea tastelor j/k pentru a fi mai eficienți
• Ctrl+f/Ctrl+b pentru a naviga, cu câte o pagină de terminal, în jos, respectiv în sus
• Search (/, ?, n, N)
• Go up (g), go down (G)
• Help (h) pentru a afla mai multe despre cum putem folosi mai bine sesiunea interactivă
• Quit (q) pentru a ieși din sesiunea interactivă

Pentru a afișa pe ecran conținutul unui fișier folosim utlitarul cat.

Pentru a afișa parțial conținutul unui fișier sau a extrage rezultatul unei comenzi folosim utilitarele head și tail.

Folosim comanda grep pentru a căuta un pattern într-un fișier sau în rezultatul unei comenzi (cum ar fi cat). Modul de folosire este grep PATTERN cale/către/fișier sau cmd | grep PATTERN.

Folosim opțiunea -n pentru a afișa și numărul liniei care conține patternul căutat.

Implicit, grep caută în mod case-sensitive patternul. Folosim opțiunea -i pentru a căuta patternul în mod case-insensitive.

Pentru a afișa toate liniile, mai puțin pe cele care conțin pattern, folosim opțiunea -v.

Pentru a efectua o căutare recursivă folosim opțiunea -r.

De cele mai multe ori vom folosi opțiunile -n, -i și -r în aceelași timp. Astfel avem o căutare cât mai cuprinzătoare și putem folosi funcția de căutare în sesiunea interactivă less pentru a găsi linia și fișierul care ne interesează.

Extra: Dacă dorim să căutăm cuvântul search folosim opțiunea -w (word) pentru a trata patternul ca un cuvânt, ca în exemplul următor: grep -nri -w "search" workspace/C/ | less.

Comparăm două fișiere, octet cu octet, folosind utilitarul cmp.

Comparăm textual două fișiere folosind utilitarul diff.

Fișierul de configurare al shellului BASH este ~/.bashrc. Atunci când un utilizator pornește un shell bash, conținutul fișierului ~/.bashrc este citit și sunt aplicate configurările specifice utilizatorului.

Valorile variabilelor HISTSIZE și HISTFILESIZE limitează numărul maxim de comenzi, respectiv linii, din fișierul ~/.bash_history.

Un alias este un nume (placeholder) care înlocuiește un șir de caractere. Pentru o organizare mai bună, este recomandat ca utilizatorul să-și definească aliasurile în fișierul ~/.bash_aliases.

Atunci când își încheie execuția, orice proces întoarce un cod de eroare, care este un număr: valoarea 0 semnifică că acesta și-a încheiat execuția cu succes, iar orice ală valoare indică o eroare.

Pentru a înlănțui comenzi în terminalul bash avem trei operatori disponibili:

• Operatorul ; - este folosit pentru separarea comenzilor, indiferent de cum s-au executat acestea.
• Operatorul binar && (și logic) - execută a doua comandă doar dacă precedenta s-a executat cu succes.
• Operatorul binar || (sau logic) - execută a doua comandă doar dacă prima s-a terminat cu eșec.

Atunci când folosim operatorul | preluăm rezultatul comenzii din stânga operatorului și îl oferim ca intrare comenzii aflate în dreapta operatorului. Operatorul | ne permite să prelucrăm datele de interes, trecându-le prin mai multe utilitare, fiecare cu un scop bine definit.

Folosim operatorul > pentru a redirecta STDOUT sau STDERR într-un fișier. Pentru a redirecta ieșirea standard folosim sintaxa cmd > nume-fișier. Pentru a redirecta ieșirea standard a erorilor folosim sintaxa cmd 2> nume-fișier.

Implicit, operatoru > șterge (trunchează) conținutul fișierului destinație. Dacă vrem să păstrăm conținutul fișierului și să adăugăm rezultatul redirectării în continuarea acestuia, folosim operatorul >>.

Folosim sintaxa &> cale/către/nume-fișier pentru a redirecta atât STDERR, cât și STDOUT, în fișierul primit ca argument.

• Fișierul /dev/null este un fișier care ignoră orice este scris în el.
• Fișierul /dev/zero este un generator de octeți. Acesta generează atâția octeți cu valoarea zero (0) cât îi sunt ceruți.
• Fișierul /dev/urandom este un alt generator de octeți. Acesta generează atâția octeți cu valoare random cât îi sunt ceruți.