Laborator 5. Rutare

Cunoștințe și abilități ce vor fi dobândite

  • Procesul de rutare, utilitatea procesului de rutare
  • Rute, părțile componente ale unei rute: rețea destinație, next hop, default gateway
  • Adăugarea de rute statice pe Cisco IOS

Cheat sheet

Exerciții

00. [5p] Procesul de rutare

Pentru ca un dispozitiv să poată comunica în afara rețelei locale, în altă rețea, trebuie să cunoască modul în care ajunge la acea rețea. Acest mod este specificat prin rute. O rută descrie unui dispozitiv ce cale să urmeze pentru a ajunge la rețeaua destinație.

Procesul de rutare constă în primirea unui pachet, investigarea tabelei de rutare, descoprirea rutei corespunzătoare și rutarea pachetului, adică transmiterea pachetului mai departe conform rutei.

Rutele se găsesc în tabela de rutare și constau din două elemente:

  1. partea de match: adresa de rețea destinație (adresă și mască de rețea)
  2. partea de acțiune: următorul dispozitiv de rutare (next hop) (sau interfața de ieșire)

În momentul în care un dispozitiv care rutează (un ruter) primește un pachet, extrage adresa IP destinație, localizează adresa de rețea destinație în tabela de rutare și apoi rutează (dirijează, retransmite) pachetul către următorul ruter (next hop). Procesul se reia pe următorul ruter până când pachetul ajunge la destinație.

Rutarea este un proces care are loc la nivelul 3 (Rețea) din stiva OSI, lucrând cu adresa IP.

01. [10p] Configurare default gateway

În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate printr-un ruter.

Observați că există conectivitate între ruter și oricare stație; folosiți comanda ping de pe ruter sau mesajele din Packet Tracer (vezi 00. [5p] Introducere în Packet Tracer).

În Cisco IOS primul pachet trimis poate să nu fie de fapt trimis din cauza absenței tabelei ARP. De aceea când trimiteți un pachet în Packet Tracer la sau de la ruter, prima oară nu va funcționa. Următoarele pachete, însă, vor funcționa. Detalii aici.

Observați că nu există conectivitate între stații din rețele diferite, deși adresele IP și măștile de rețea sunt configurate pe ruter și pe toate stațiile. Nu există conectivitate pentru că o stație nu are configurată rută către rețeaua cealaltă. Pentru a asigura conectivitate între stații din rețele diferite, va trebui să adăugăm, pe fiecare stație, rută către cealaltă rețea având ca next hop ruterul. Vom realiza în continuare acest lucru – conectivitatea între toate stațiile.

Pentru a asigura conectivitate între toate stațiile, indiferent din ce rețea fac parte trebuie să configurăm o rută implicită (default gateway) pe fiecare stație. Pașii urmați vor fi:

  1. Determinăm adresele IP ale interfețelor ruterului.
  2. Pentru fiecare stație, adăugăm o rută implicită (de tip default gateway) având ca next hop adresa IP a interfeței ruterului din rețeaua din care face parte stația.
  3. Folosim comanda ping de pe ruter sau mesajele din Packet Tracer pentru a vedea conectivitatea între oricare două stații, chiar aflate în rețele diferite.

Pentru început, vrem să aflăm adresele IP configurate pe fiecare interfață a ruterului.

  1. Dați click pe Router0.
  2. Accesați tab-ul CLI.
  3. Apăsați tasta Enter pentru a accesa promptul de comenzi.
  4. Folosiți comanda enable (urmată de apăsarea tastei Enter) pentru a accesa modul privilegiat de configurare a ruterului.
  5. Afișați adresele IP configurate pe interfețele ruterului.

Interfața FastEthernet0/0 este conectată la rețeaua din care fac parte stațiile PC0 și PC1. Adresa IP a acestei interfețe este 172.16.100.1. Pentru a asigura conectivitate cu stațiile din cealaltă rețea, pe stațiile PC0 și PC1 vom configura o rută implicită (de tip default gateway) având ca next hop adresa 172.16.100.1. Pentru a configura default gateway, faceți click în Packet Tracer pe stația dorită (PC0 sau PC1), mergeți pe tab-ul Desktop și apăsați pe iconița IP Configuration. În zona de text cu eticheta Default gateway completați adresa 172.16.100.1.

În mod similar, configurați pe stațiile PC2 și PC3 adresa 192.168.100.1 (adresa interfeței FastEthernet1/0) pe post de default gateway.

Observați conectivitatea între oricare două stații indiferent de rețeaua de care aparțin.

02. [10p] Antetul pachetelor în procesul de rutare

Vrem să urmărim antetul pachetelor în timpul procesului de rutare. Vom trimite un pachet între stații din rețele diferite și vom observa modificarea antetului.

Folosiți în continuare topologia de la 01. [10p] Configurare default gateway. Intrați în modul Simulation și trimiteți un mesaj Packet Tracer de la stația PC0 la stația PC2. Urmăriți antetul celor două pachete transmise:

  • pachetul trimis de stația PC0 și primit de ruter (îl vom denumi pkt1)
  • pachetul trimis de ruter și primit de stația PC2 (îl vom denumi pkt2)

Pentru a urmări antetul unui pachet folosiți lista de evenimente din dreapta spațiului de lucru (Event list); faceți click pe pătrățelul colorat al fiecărui eveniment din listă.

Observați următoarele efecte ale procesului de rutare.

  • Pachetul pkt1 are ca adresă MAC sursă adresa MAC a stației PC0 iar ca adresă MAC destinație adresa MAC a interfeței FastEthernet0/0 a ruterului.
  • Pachetul pkt2 are ca adresă MAC sursă adresa MAC a interfeței FastEthernet1/0 a ruterului iar ca adresă MAC destinație adresa MAC a stației PC2.
  • Se decrementează câmpul TTL (Time To Live) din antetul IP în pachetul pkt2 față de pachetul pkt1.
  • Adresa IP sursă respectiv adresa IP destinație rămân nemodificate între cele două pachete.

În concluzie, procesul de rutare folosește adresele MAC specifice fiecărei rețele locale în care este trimis pachetul, lasă nemodificate adresele IP (sursă și destinație) și decrementează câmpul TTL (un contor al numărului de hop-uri).

Decrementarea câmpului TTL are rolul de a atenua efectele unor posibile bucle de rutare. În momentul în care câmpul TTL ajunge la valoarea 0 pachetul este aruncat (dropped).

03. [5p] Rute și pachete de reply

Vrem să urmărim de ce sunt necesare rute pe ambele stații care comunică din rețele diferite. Vom folosi în continuare topologia de la 01. [10p] Configurare default gateway.

Intrați în modul Simulation și trimiteți un mesaj Packet Tracer de la stația PC0 la stația PC2. Observați drumul parcurs de mesaj. Pachetul urmează drumul PC0 → ruter → PC2 → ruter → PC0. Este vorba de un pachet transmis și un pachet de răspuns (de tip reply).

Ștergeți de pe stația PC2 configurația de Default Gateway și, în modul Simulation, trimiteți încă o dată un mesaj Packet Tracer de la stația PC0 la stația PC2. Observați drumul parcurs de mesaj. Observați că pachetul este aruncat (dropped) de stația PC2. De ce se întâmplă acest lucru și nu se trimite pachet de răspuns (de tip reply)?

Înainte de a trece la exercițiul următor, refaceți configurația de Default Gateway pe stația PC2.

04. [10p] Adresare și default gateway

Dorim să extindem topologia anterioară cu încă o rețea și să asigurăm conectivitatea stațiilor din această rețea la stațiile existente.

Folosiți în continuare topologia de la 01. [10p] Configurare default gateway. Adăugați un nou switch și conectați-l la una dintre interfețele libere ale ruterului.

Folosiți un switch de tip Generic, Switch-PT (nu Switch-PT-Empty).

Ruterul nu are un port Ethernet suplimentar pentru a conecta noul switch. Pentru conectarea noului switch la ruter sunt două opțiuni (alegeți una dintre cele două opțiuni):

  1. Realizați o legătură de fibră optică între switch și ruter (adică între unul dintre porturile FastEthernet4/1 și FastEthernet5/1 ale switch-ului și unul dintre porturile FastEthernet4/0 și FastEthernet5/0 ale ruterului).
  2. Adăugați un nou modul de tip PT-ROUTER-NM-1CFE ruterului. Folosiți tab-ul Physical din meniul de configurare a ruterului. Apoi realizați o legătură de cablu de cupru straight (Copper Straight-Through) între switch și ruter.

Adăugați două stații noi și conectați-le la noul switch. Folosind 3 adrese IP din spațiul 10.0.100.0/24, configurați cele două stații proaspăt adăugate și interfață cea nouă a ruterului.

Un model de configurare al adresei IP pe interfața unui ruter îl găsiți în Laboratorul 3

Pentru a activa o interfață a ruterului, accesați modul de configurare a interfeței și folosiți comanda no shutdown.

Pe cele două stații proaspăt adăugate configurați adresa IP a interfeței celei noi a ruterului ca adresă pentru default gateway.

Dacă aveți o configurație corespunzătoare, veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie.

05. [10p] Configurare rute statice

În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin două rutere cascadate. Fiecare rețea conține un switch și două stații. Observați că există conectivitate între stațiile din aceeași rețea și ruterul conectat la acea rețea.

Observați că nu există conectivitate între stații din rețele diferite. Mai mult nu există conectivate între cele două rutere: trimiteți mesaje Packet Tracer între rutere.

Pentru a asigura conectivitate completă în cadrul topologie vom realiza următorii pași:

  1. Vom configura adrese IP în rețeaua formată de cele două rutere, adică pe legătura Router0(Fa1/0)Router1(Fa1/0). După acest pas ruterele vor comunica între ele.
  2. Vom configura, pe fiecare ruter, o rută către rețeaua la care nu are acces. Ruta va trece prin celălalt ruter. În acest moment vom avea conectivitate la nivelul întregii topologii.

Pentru început observăm că ruterele nu au configurate adrese IP pe interfețele de legătură între ele. Vom folosi spațiul 30.30.30.32/30 pentru a aloca două adrese IP în vederea conectării celor două rutere:

  1. Vom configura adresa IP 30.30.30.33 cu masca 255.255.255.252 pe interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router0.
  2. Vom configura adresa IP 30.30.30.34 cu masca 255.255.255.252 pe interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router1.

Observați că acum există conectivitate între cele două rutere: puteți folosi comanda ping din consola ruterului sau mesaje de tip Packet Tracer. Există de asemenea, conectivitate între stații și ruterul direct conectat la rețeaua lor.

Nu există însă conectivitate între stațiile din rețele diferite. Intrați în modul Simulation și observați că pachetele trimise de la PC0 la PC2 se opresc la Router0 întrucât acesta nu șite unde se află rețeaua din care face parte PC2 (15.15.15.0/24); adică nu are rută către rețeaua 15.15.15.0/24. Pentru această trebuie să adăugăm pe fiecare ruter o rută către rețeaua la care nu este conectat în mod direct:

  • pe ruterul Router0 o rută către rețeaua 15.15.15.0/24 având ca next hop ruterul Router1 (mai precis prin interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router1)
  • pe ruterul Router1 o rută către rețeaua 14.14.14.0/24 având ca next hop ruterul Router0 (mai precis prin interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router0)

Formatul comenzii de adăugare de rute este următorul:

  • șirul ip route
  • adresa de rețea: 15.15.15.0 respectiv 14.14.14.0
  • masca de rețea: 255.255.255.0
  • next hop-ul, adică adresa către care trebuie să fie trimise pachetele: 30.30.30.34 respectiv 30.30.30.33

Dacă aveți o configurație corespunzătoare, veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie.

În modul Simulation puteți observa cum se modifică la fiecare pas cum se modifică adresele MAC ale pachetului (adresa MAC sursă și adresa MAC destinație) și câmpul TTL.

06. [5p] Vizualizare tabelă de rutare

Rutele adăugate anterior sunt rute statice: rute adăugate manual de utilizator. Vizualizați tabela de rutare (conținând rute statice, dinamice sau direct conectate).

Fiecare dintre cele două rutere din topologie va avea în tabela de rutare trei rute:

  • două rute direct conectate (marcate cu C)
  • o rută statică (marcată cu S)

Rutele direct conectate (marcate cu C) sunt adăugate de sistemul de operare la configurarea unei adrese IP pe ruter și asigură conectivitatea la alte stații din rețeaua respectivă. Pentru a permite conectivitate la alte rețele (care nu sunt direct conectate), trebuie adăugate alte rute. Aceste rute sunt adăugate de administrator (manual, rute statice) sau de un protocol de rutare (automat, rute dinamice). Pe Cisco IOS, rutele statice sunt marcat cu S iar rutele dinamice sunt marcate cu o literă specifică protocolului (O pentru OSPF, R pentru RIP). În tabela de rutare de mai sus avem o singură rută statică, adăugată manual pentru a permite conectivitatea la rețeaua care nu era direct conectată la ruter.

07. [15p] Adresare și configurare rute statice

Dorim să configurăm rutarea într-o topologie cu trei rutere.

În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin trei rutere cascadate. Dorim să asigurăm conectivitate completă între toate stațiile.

Pe moment sunt configurate:

  • adresă IP pe fiecare stație
  • default gateway pe fiecare stație: ruterul din rețea (de fapt adresa IP a ruterului din rețea)
  • adresă IP pe fiecare interfață de ruter dintr-o rețea cu stații: Router0(Fa0/0), Router1(Fa1/0)

Glisați (hover) mouse-ul deasupra stațiilor și ruterelor pentru a afla adresa IP a fiecărei stații și a interfeței configurate a fiecărui ruter.

Folosiți ping de pe fiecare din ruterele cu interfețele în rețele cu stații (Router0 și Router1) pentru verificarea conectivității la stațiile din rețea. La fel, pentru stații, folosiți ping pentru a verifica conectivtatea la ruterul din rețea și la cealaltă stație. Pentru stații, pentru a folosi ping, accesați tab-ul Desktop și opțiunea Command Prompt.

Veți realiza următori pași:

  1. Veți configura adrese IP pe cele două rețele dintre rutere (Router0(Fa1/0)Router2(Fa0/0), Router2(Fa1/0)Router1(Fa0/0)).
  2. Veți adăuga rutele necesare pe fiecare ruter (vor trebui adăugate câte două rute).
  3. Veți verifica faptul că toate stațiile sunt conectate cu ajutorul comenzii ping și veți depana problemele întâlnite.

Pentru cele două rețele dintre rutere configurați adresele astfel:

  1. Pentru rețeaua Router0(Fa1/0)Router2(Fa0/0) configurați adrese din spațiul 4.4.4.0/30.
  2. Pentru rețeaua Router2(Fa1/0)Router1(Fa0/0) configurați adrese din spațiul 4.4.4.4/30.

Pentru a asigura conectivitate între toate stațiile va trebui să adăugați rute statice pe rutere. Întrucât există patru rețele în topologie, fiecare ruter va avea în final patru rute. Momentan, fiecare ruter are câte două rute, ambele direct conectate. Verificați acest lucru prin rularea comenzii show ip route.

Vor trebui adăugate pe fiecare ruter câte două rute statice către rețelele care nu sunt direct conectate. Veți adăuga astfel:

  • pe ruterul Router0
    1. o rută către rețeaua Router2(Fa1/0)Router1(Fa0/0) (adică 4.4.4.4/30) având ca next hop adresa IP a interfeței Fa0/0 a ruterului Router2
    2. o rută către rețeaua stațiilor PC2 și PC3 (adică 172.16.100.0/24) având ca next hop tot adresa IP a interfeței Fa0/0 a ruterului Router2
  • pe ruterul Router1
    1. o rută către rețeaua Router0(Fa1/0)Router2(Fa0/0) (adică 4.4.4.0/30) având ca next hop adresa IP a interfeței Fa1/0 a ruterului Router2
    2. o rută către rețeaua stațiilor PC0 și PC1 (adică 192.168.100.0/24) având ca next hop tot adresa IP a interfeței Fa1/0 a ruterului Router2
  • pe ruterul Router2
    1. o rută către rețeaua stațiilor PC0 și PC1 (adică 192.168.100.0/24) având ca next hop adresa IP a interfeței Fa1/0 a ruterului Router0
    2. o rută către rețeaua stațiilor PC2 și PC3 (adică 172.16.100.0/24) având ca next hop adresa IP a interfeței Fa0/0 a ruterului Router1

Verificați ca, în final, fiecare ruter să aibă patru rute: două rute direct conectate și două rute statice conform configurației.

Dacă ați greșit o rută, folosiți no în fața comenzii de adăugare de rute. De exemplu, dacă dorim să ștergem ruta către rețeaua 10.0.100.0/24 având ca next hop adresa IP 3.3.3.3, vom folosi comanda:

Router(config)#no ip route 10.0.100.0 255.255.255.0 3.3.3.3

Puteți căuta în istoria de comenzi, găsi comanda cu care ați adăugat ruta greșită și pune no în fața comenzii pentru a anula efectul acesteia.

După o configurare corectă veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie. Pentru verificare folosiți comanda ping din meniul unei stații și transmiteți pachete către celelalte stații.

În Cisco IOS primul pachet trimis poate să nu fie de fapt trimis din cauza absenței tabelei ARP. De aceea este posibil ca un set întreg de pachete trimise la rularea unei comenzi ping pe stație (sunt trimise patru în mod implicit) să eșueze, întrucât traversează multe rutere. A doua comandă ping pe stație va reuși, în cazul unei configurări corecte.

Dacă aveți probleme de conectivitate, verificați din aproape în aproape între ce dispozitive aveți sau nu conectivitate. Verificare din aproape în aproape înseamnă folosirea comenzii ping către adrese IP aflate la început aproape și apoi din ce în ce mai departe de stația care le-a generat. O verificare din aproape în aproape a conectivității între stațiile PC0 și PC2 înseamnă folosirea stația PC0 a comenzii ping cu următoarele argumente:

  1. adresa IP a interfeței Fa0/0 a ruterului Router0, adică 192.168.100.1
  2. adresa IP a interfeței Fa1/0 a ruterului Router0, adică o adresă din rețeaua 4.4.4.0/30
  3. adresa IP a interfeței Fa0/0 a ruterului Router2, adică cealaltă adresă din rețeaua 4.4.4.0/30
  4. adresa IP a interfeței Fa1/0 a ruterului Router2, adică o adresă din rețeaua 4.4.4.4/30
  5. adresa IP a interfeței Fa0/0 a ruterului Router1, adică cealaltă adresă din rețeaua 4.4.4.4/30
  6. adresa IP a interfeței Fa1/0 a ruterului Router1, adică 172.16.100.1
  7. adresa IP a stației PC2, adică 172.16.100.2

În caz de probleme, urmăriți pe rutere adresele IP configurate și tabela de rutare pentru fiecare ruter și identificați cauza problemei.

Nu ștergeți fișierul pkt după finalizarea exercițiului. Veți avea nevoie de el mai departe.

08. [10p] Depanare probleme de configurare a rutării

În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin trei rutere cascadate. Există câteva probleme în cadrul toplogiei pe care ne propunem să le rezolvăm.

Pentru început, aflați adresele stațiilor și a interfețelor ruterelor glisând mouse-ul (hover) peste fiecare dispozitiv. Din tab-ul Desktop și opțiunea Command prompt (pe stații) sau din consolă (pe rutere) folosiți ping pentru a verifica unde există conectivitate.

De pe stația PC0 verificați conectivitatea la stația PC2, adică adresa IP 15.15.15.2. Comanda ping oferă răspunsul Destination host unreachable. deci există o problemă pe parcurs.

De pe stația PC0 verificați conectivitatea la ruterul Router2, adică adresa IP 15.15.15.1. Comanda ping nu reușește. Înseamnă că există o problemă la un ruter pe parcurs.

  • Afișați tabela de rutare a ruterului Router0.
  • Observați că ruterul Router0 nu are rută către rețeaua 15.15.15.0/24, rețea care conține stațiile PC2 și PC3. Adăugați ruta corespunzătoare.
  • Pe stația PC0 verificați conectivitatea la stația PC2 (adresa IP 15.15.15.2) și la stația PC3 (15.15.15.254). Există conectivitate deci această problemă este rezolvată.
  • Să verificăm și că ruterele au, de asemenea, conectivitate la toate celelalte rutere și la stații. De pe ruterul Router0 verificăm conectivitatea la stația PC2 (adresa IP 15.15.15.2).
  • Observați că nu există conectivitate. Pare ciudat, pentru că stația PC0 are conectivitate la stația PC2 dar ruterul Router0 nu are. În continuare, verificăm conectivitatea la ruterul Router2 (adresele 15.15.15.1 și 30.30.30.38) și la ruterul Router1 (adresele 30.30.30.37 și 30.30.30.34).
  • Observați că avem conectivitate între ruterul Router0 și ruterul Router1 dar nu între ruterul Router0 și ruterul Router2. Investigați tabela de rutare a ruterului Router1 și a ruterului Router2.
  • Observați că ruterul Router2 nu are rută către rețeaua 30.30.30.32/30, rețeaua dintre ruterele Router0 și Router1. Adăugați ruta corespunzătoare.
  • Verificați că în acest moment există conectivitate între toate dispozitivele (stații și rutere) din topologie.

09. [10p] Adresare și configurare rute statice (reiterare)

Dorim să suplimentăm tabelele de rutare de la 07. [15p] Adresare și configurare rute statice. Pentru aceasta, în topologia (funcțională) de la 07. [15p] Adresare și configurare rute statice adăugați un switch și două stații și conectați switch-ul la interfața Fa2/0 a ruterului Router2.

Atribuiți celor două stații și interfeței Fa2/0 a ruterului Router2 adrese IP din rețeaua 10.0.100.0/24. Apoi asigurați conectivitate cu restul stațiilor din topologie.

Întrucât topologia conține acum cinci rețele, fiecare ruter va trebui să aibă cinci rute. Va trebui să adăugați încă o rută pe ruterele Router0, respectiv Router1 către rețeaua 10.0.100.0/24, rută ce va avea ca next hop adresa IP a interfeței corespunzătoare a ruterului Router2.

După o configurare corectă veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie. Pentru verificare folosiți comanda ping din meniul unei stații și transmiteți pachete către celelalte stații.

În Cisco IOS primul pachet trimis poate să nu fie de fapt trimis din cauza absenței tabelei ARP. De aceea este posibil ca un set întreg de pachete trimise la rularea unei comenzi ping pe stație (sunt trimise patru în mod implicit) să eșueze, întrucât traversează multe rutere. A doua comandă ping pe stație va reuși, în cazul unei configurări corecte.

Dacă aveți probleme de conectivitate, verificați din aproape în aproape între ce dispozitive aveți sau nu conectivitate. În caz de probleme, urmăriți pe rutere adresele IP configurate și tabela de rutare pentru fiecare ruter și identificați cauza problemei.

10. [10p] Rute implicite pe rutere

Dorim să simplificăm configurarea rutelor în topologia de la 07. [15p] Adresare și configurare rute statice, actualizată la 09. [10p] Adresare și configurare rute statice (reiterare), prin folosirea rutelor implicite (default route și default gateway). Pentru aceasta, continuați pe topologia (funcțională) de la 07. [15p] Adresare și configurare rute statice, actualizată la 09. [10p] Adresare și configurare rute statice (reiterare). O rută implicită este ruta care va fi aleasă pentru toate pachetele dacă nu există o altă rută care se potrivește.

Pentru aceasta veți urma doi pași:

  1. Pe ruterele Router0 și Router1 veți șterge cele trei rute statice adăugate anterior (două la 07. [15p] Adresare și configurare rute statice și una la 09. [10p] Adresare și configurare rute statice (reiterare)).
  2. Pe ruterele Router0 respectiv Router1 veți configura rute implicite pe ruterele având ca next hop ruterul Router2

Puteți căuta în istoria de comenzi, găsi comanda cu care ați adăugat ruta greșită și pune no în fața comenzii pentru a anula efectul acesteia.

Adăugarea rutelor implicite, înseamnă detaliat:

  1. Pe ruterul Router0 veți adăuga rută implicită având ca next hop adresa IP a interfeței Fa0/0 a ruterului Router2.
  2. Pe ruterul Router1 veți adăuga rută implicită având ca next hop adresa IP a interfeței Fa1/0 a ruterului Router2.

O rută implicită se configurează prin specificarea rutei către rețeaua 0.0.0.0/0 (sau rețeaua 0.0.0.0 cu masca 0.0.0.0).

Detalii despre configurarea rutei implicite (default gateway) în Cisco IOS se găsesc aici.

O configurație corectă va înseamna conectivitate între toate stațiile din rețea. Dacă întâmpinați probleme:

  1. Verificați din aproape în aproape conectivitatea între dispozitive (stații sau rutere) și identificați dispozitivul cu probleme.
  2. Verificați adresele IP de pe ruterul problematic afisând detalii despre interfețele configurate pe acesta.
  3. Verificați tabele de rutare de pe ruterul problematic.

11. [BONUS - 10p] Adresare și configurare rute statice (avansat)

În topologia de la această adresă se află trei rețele interconectate prin patru rutere în stea. Dorim să asigurăm conectivate completă între toate stațiile.

Pe moment sunt configurate:

  • adresă IP pe fiecare stație
  • default gateway pe fiecare stație: ruterul din rețea (de fapt adresa IP a ruterului din rețea)
  • adresă IP pe fiecare interfață de ruter dintr-o rețea cu stații: Router0(Fa1/0), Router1(Fa1/0), Router2(Fa1/0)

Glisați (hover) mouse-ul deasupra stațiilor și ruterelor pentru a afla adresa IP a fiecărei stații și a interfeței configurate a fiecărui ruter.

Folosiți ping de pe fiecare din ruterele cu interfețele în rețele cu stații (Router0, Router1 și Router2) pentru a valida conectivitatea la stațiile din rețeaua proprie.

Pentru cele trei rețele dintre rutere (Router0Router3, Router1Router3, Router2Router3) împărțiți spațiul 32.32.32.32/28 în rețele cu masca /30 (adică 255.255.255.252). Atribuiți adrese interfețelor neconfigurate ale celor trei rutere.

Pentru a asigura conectivitate între toate stațiile va trebui să adăugați rute statice pe rutere. Recomandăm să adăugați astfel:

  • pe ruterul Router0 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa0/0 a ruterului Router3)
  • pe ruterul Router1 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa1/0 a ruterului Router3)
  • pe ruterul Router2 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa2/0 a ruterului Router3)
  • pe ruterul Router3 trei rute statice către fiecare dintre cele trei rețele cu stații, trecând respectiv prin ruterele Router0, Router1 și Router2 (adică adresele IP ale interfețelor Fa0/0 ale celor trei rutere)

Configurarea default route/gateway în Cisco IOS se realizează folosind adresa de rețea 0.0.0.0/0. Detalii aici.

După o configurare corectă veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie. Pentru verificare folosiți comanda ping din meniul unei stații și transmiteți pachete către celelalte stații: accesați tab-ul Desktop, icon-ul Command Prompt.

În Cisco IOS primul pachet trimis poate să nu fie de fapt trimis din cauza absenței tabelei ARP. De aceea este posibil ca un set întreg de pachete trimise la rularea unei comenzi ping pe stație (sunt trimise patru în mod implicit) să eșueze, întrucât traversează multe rutere. A doua comandă ping pe stație va reuși, în cazul unei configurări corecte.

Dacă aveți probleme de conectivitate, verificați din aproape în aproape între ce dispozitive aveți sau nu conectivitate. Urmăriți adresele IP configurate și tabela de rutare pentru fiecare ruter și identificați cauza problemei.

12. [BONUS - 10p] Rutare inter-VLAN

În cazul în care avem o configurație cu mai multe VLAN-uri care sunt colectate în același switch se pune problema rutării pachetelor din acele VLAN-uri, eventual chiar posibilitatea comunicării între VLAN-uri (inter-VLAN routing). Pentru aceasta putem configura o legătură de tip trunchi între un switch care colectează VLAN-uri și un ruter care poate ruta pachetele încapsulate. Un astfel de ruter are nevoie de o singură interfață care să permită rutarea între VLAN-uri, motiv pentru care se mai cheamă router on a stick sau one-armed router1).

În topologia de la această adresă se găsește o rețea cu două VLAN-uri (VLAN 10 și VLAN 20). Stațiile PC0 și PC1 fac parte din VLAN-ul 10, iar stațiile PC2 și PC3 fac parte din VLAN-ul 20. Stațiile au configurate adrese IP și pot comunica în cadrul aceluiași VLAN.

Switch-ul Switch1 are configurate două porturi în modul acces:

  • portul Fa0/1 în VLAN-ul 10
  • portul Fa1/1 în VLAN-ul 20

Switch-urile Switch0 și Switch2 nu au configurate VLAN-uri; fac simple operații de comutare.

Legătura dintre switch-ul Switch1 și ruterul Router0 este o legătură de tip trunchi, cu ruterul Router0 pe post de router on a stick.

Realizați configurările necesare pentru a permite rutarea inter-VLAN și, deci, stațiilor din VLAN-uri diferite să comunice unele cu celelalte. Va trebui să configurați Default Gateway pe stații.

Va trebui să configurați interfața FastEthernet2/1 a switch-ului Switch1 în modul trunk.

Informații despre configurarea încapsulării dot1Q pe un ruter se găsesc aici: frame-ul 2600 Router.

rl/labs/05.txt · Last modified: 2019/10/17 19:20 by vlad.traista
CC Attribution-Share Alike 3.0 Unported
www.chimeric.de Valid CSS Driven by DokuWiki do yourself a favour and use a real browser - get firefox!! Recent changes RSS feed Valid XHTML 1.0