• Curs 12 - Securitatea sistemelor de operare (Vizualizare Prezi)
• Curs 12 - Securitatea sistemelor de operare (PDF)

• Suport curs
  • Operating System Concepts
    • Capitolul 14 – Protection
    • Capitolul 15 – Security
      • Secțiunile 15.1, 15.2, 15.5
  • Modern Operating Systems
    • Capitolul 9 – Security
      • Secțiunile 9.4, 9.6

Pentru parcurgerea demo-urilor, folosiți arhiva aferentă.

1. Bitul de set-user-ID-on-execution
   • Intrați în directorul 1-setuid/.
   • Consultați fișierul setuid-test.c.
   • Compilați fișierul folosind comanda make.
     • Trebuie să aveți drept de sudo pentru a reuși întreg procesul.
   • Folosiți ls -l pentru a obține informații complete despre executabilul setuid-test.
     • Observați că executabiul este deținut de root și că are bitul de set-user-ID activat.
   • Ca utilizator neprevilegiat rulați executabilul:

     ./setuid-test

   • Observați cele trei tipuri de identificatori de utilizatori: user id, effective user ID, saved set-user-ID.
     • Detalii în pagina de manual credentials.
   • Observați că se poate reveni la utilizator privilegiat, dacă cel puțin unul dintre identificatorii de utilizatori este 0 (root) (temporary privilege drop).
     • În momentul în care nici unul dintre identificatorii de utilizatori nu mai este 0, nu se poate reveni la utilizator privilegiat (permanent privilege drop).
2. Exemplu de shellcode
   • Intrați în directorul 2-shellcode/.
   • Consultați fișierul shellcode-samples.c.
     • Urmăriți cele trei variabile de tip shellcode.
   • Acele variabile se găsesc în forma binară și în fișierul binary-shellcodes.
     • Folosiți objdump pentru a dezasambla fișierul:

       objdump -D -b binary -mi386 binary-shellcodes

     • Se afișează instrucțiunile dezasamblate; au fost plasate niște instrucțiuni de tip nop între cele trei shellcode-uri.
     • Observați apelul int $0x80, reprezentând trap pentru acces în kernel space (apel de sistem).
   • Shellcode-ul din variabila shellcode_write realizează un apel write, iar shellcode-urile din variabilele shellcode_exec, respectiv shellcode_exec_sh deschid o sesiune de shell.
   • Pentru compilare va trebui să folosiți un sistem pe 32 de biți, precum mașina virtuală de Linux de SO.
   • Compilați fișierul folosind comanda make.
   • Rulați fișierul obținut:

     ./shellcode-samples

     • Observați că se deschide o nouă sesiune de shell.
   • Înlocuiți, în main, variabila shellcode_exec cu shellcode_exec_sh și, respectiv, shellcode_write, recompilați si rulați, din nou, fișierul obținut.
3. Exploit de tip stack buffer overflow
   • Intrați în directorul 3-exploit/.
   • Consultați fișierul exploit.c.
     • Se încearcă suprascrierea valorii de retur a funcției main din cadrul parametrului argv[1].
   • Pentru compilare va trebui să folosiți un sistem pe 32 de biți, precum mașina virtuală de Linux de SO.
   • Compilați fișierul folosind comanda make.
     • Opțiunile de compilare dezactivează stack smashing (-fno-stack-protector) și reactivează execuția de cod de pe stivă (-z execstack).
   • Consultați fișierul run-exploit.sh.
     • Acesta compilează fișierul, dacă nu este compilat, dezactivează ASLR (Address Space Layout Randomization) și trimite un argument conținând un shellcode programului.
   • Argumentul trimis conține un shellcode (21 de octeți), urmat de un padding de 23 de caractere a și adresa de start a bufferului.
     • Adresa de start a buffer-ului este suprascrisă în zona cu adresa de retur a funcției main. Când funcția main se încheie se face jump pe stivă și se execută shellcode-ul.
     • Padding-ul este necesar pentru a acoperi cei 32 de octeți ai buffer-ului și un padding de aliniere pe stivă dispus de compilator între buffer și salvarea frame pointer-ului (ebp) pe stivă.
   • Urmăriți dispunerea argumentelor pe stivă în laboratorul 4.
   • Rulați scriptul:

     ./run-exploit.sh

     și observați deschiderea unui nou shell.