Acest laborator acoperă noțiunea de I2C. Pentru aprofundarea acestui topic, consultați Datasheet ATmega324P și Inter-Integrated Circuit.
Protocolul I2C (sau IIC - Inter-Integrated Circuit / TWI - Two-Wire Interface) este un protocol de comunicație serială sincron, multi-master - multi-slave, dezvoltat de către Phillips în anul 1982. O magistrală I2C utilizează următoarele semnale:
Semnalul de ceas este generat de către master, însă linia de date este controlată ori de către master, ori de către slave, în funcție de faza protocolului, cu restricția ca, la un moment dat, un singur dispozitiv să transmită. Din acestă cauză protocolul I2C este half-duplex.
Față de SPI unde master-ul activa, prin intermediul semnalului de Slave Select, dispozitivul cu care dorea să comunice, I2C nu necesită un asemenea semnal adițional. Protocolul I2C introduce noțiunea de Slave Address. Adresa unui dispozitiv de tip slave este un număr pe 7 biți (cel mai comun), pe 8 biți sau 10 biți. Comunicația dintre un master și un slave se face prin mesaje și este tot timpul inițiată de către master. Aceste mesaje pot fi sparte în două tipuri de cadre:
Aceste cadre sunt interschimbate numai după ce master-ul a trimis condiția de start. Sfârșitul unui mesaj este identificat prin condiția de stop.
Înainte ca master-ul să trimită pe linia de date adresa slave-ului cu care dorește să comunice, acesta trebuie sa genereze o condiție de start. Condiția de start determină toate dispozitivele slave să ”asculte” linia de date pentru că va urma o adresă. Pentru a genera această condiție, master-ul lasă linia SCL in HIGH și pune linia SDA pe LOW.
După ce masterul a generat condiția de start, acesta trimite pe linia de date (SDA) adresa dispozitivului slave cu care dorește să comunice. Adresa este (de cele mai multe ori) un număr pe 7 biți (biții A6-A0). Bitul 0 menționează dacă master-ul inițiază o operație de Citire (bitul 0 este 1) sau o operație de Scriere (bitul 0 este 0).
Slave-ul care își recunoaște adresa trimite un ACK master-ului prin punerea liniei SDA pe LOW în al nouălea ciclu de ceas. Starea default a liniilor SDA/SCL este HIGH datorită rezistențelor de pull-up. Master-ul/Slave-ul doar ”trag” liniile pe LOW.
Master-ul identifică dacă a primit ACK (SDA pus pe LOW) sau NACK (SDA a rămas HIGH pe durata celui de-al nouălea ciclu de ceas).
Dacă master-ul a primit ACK (dacă există un slave pe magistrală cu adresa respectivă), el poate continua cu transmiterea datelor (operație de scriere), sau cu recepția datelor (operație de citire). Numărul de cadre de date este arbitrar, pot fi interschimbate oricâte. Fiecare cadru trimis/recepționat este ACK'd sau NACK'd. În funcție de operație (citire sau scriere), ACK-ul/NACK-ul este trimis fie de master fie de slave.
După ce toate cadrele de date au fost interschimbate, master-ul generează condiția de stop. Aceasta este realizată prin eliberarea liniei SDA (trecere din LOW în HIGH) după eliberarea liniei SCL (trecere din LOW în HIGH).
ATMega324P poate funcționa atât în modul I2C Master cât și I2C Slave.
Procesul de configurare al modulului I2C pe microcontrollerele AVR este relativ simplu (trebuie setată doar frecvența ceasului):
I2C Setup:
void twi_init(void) { // Initialize I2C to a 100KHz clock // TWI Status Register: initialize prescaler to 1 TWSR = (0b00 << TWPS0); // TWI Bitrate Register: set bitrate // SCL_Freq = CPU_Freq / (16 + 2*TWBR * TWSR_Prescaler) // so: TWBR = (CPU_Freq / SCL_Freq - 16) / (TWSR_Prescaler * 2) TWBR = 52; // (12000000/100000 - 16) / (1 * 2) }
Însă pașii pentru a efectua o tranzacție completă pe I2C sunt complecși:
TWCR
pentru a transmite condiția de start;TWSR
);TWDR
+ așteptarea;TWSR
); TWDR
(de asemenea, trebuie incluși pașii intermediari de așteptare a finalizării operațiilor);TWCR
.Plăcuța de laborator este dotată cu un senzor de presiune atmosferică și temperatură care poate comunica cu microprocesorul nostru prin protocolul I2C, acesta fiind și usecase-ul la care vom lucra astăzi. Pinout-ul pentru I2C este:
I2C | GPIO Pin |
---|---|
I2C Enable | PA6 |
SCL | PC0 |
SDA | PC1 |
Comunicarea cu senzorul se va face prin citirea/scrierea registrelor senzorului, folosind I2C. Pentru accesarea unui registru, atât pentru scriere
cât și pentru citire, este necesară transmiterea adresei acestuia înainte de operație. Tabela cu registrele si adresele acestora, se găsește
în Datasheet, în secțiunea 14
.
Descărcați arhiva cu scheletul de cod. Urmăriți indicațiile din TODO
-uri.
Task 0. Completați corpul funcțiilor twi_init
, twi_start
și twi_stop
din fișierul twi.c
.
Task 1. Completați corpul funcțiilor twi_read_ack
, twi_read_nack
și twi_write
din fișierul twi.c
.
23-2
, pagina 268 din Datasheet ATmega324P vă arată pașii compleți
pe care trebuie să îi urmați pentru a efectua o scriere.
Task 2. Completați corpul funcției twi_discover
din fișierul twi.c
. Funcția trebuie să trimită un SLA_R (slave read)
către toate adresele posibile pentru I2C slaves (0-127), pentru a determina ce dispozitive sunt conectate pe magistrala de I2C.
Afișați pe serial adresele dispozitivelor conectate și nu uitați să apelați funcția în main
.
TWSR
va indica dacă dispozitivul a trimis un ACK. Tabelul 23-4
, pagina 275 din Datasheet ATmega324P
vă descrie valorile de status.
(DEVICE_ADDRESS << 1) | 1
DEVICE_ADDRESS << 1
Conform documentației, adresa senzorului nostru este 0x60 (deci, adresa pentru citire este 0xC1, iar cea pentru scriere este 0xC0).
Task 3. În următoarele task-uri, vom folosi senzorul MPL3115A2, prezentat anterior. Pentru a putea configura și citi valorile registrelor senzorului, vom urmări pașii din diagrama de stări de mai jos, preluată din Datasheet MPL3115A2.
Task 3.1. Pentru început, vrem să inițializăm senzorul. Completați corpul funcției mpl3115a2_init
din fișierul mpl3115a2.c
. Aceasta va trebui apelată în cadrul
funcției main
, înainte de loop.
Task 3.2. Completați corpul funcțiilor mpl3115a2_read_pressure
și mpl3115a2_read_temperature
din fișierul mpl3115a2.c
. Acestea vor trebui apelate în cadrul
funcției main
, în interiorul loop-ului. Afișați valorile citite pe serial.
14
a Datasheet-ului găsiți semnificația registrelor.
HINT 2: Formula pentru a calcula presiunea în Pa este:
/* Q18.2 fixed point format where there are 18 integer bits and two fractional bits */ PRESSURE = ((OUT_P_MSB << 12) | (OUT_P_CSB << 4) | (OUT_P_LSB >> 4)) >> 2
/* Send START condition */ twi_start(); /* Write SLA_W on the I2C bus because we're going to send the register address next */ twi_write(DEVICE_ADDRESS << 1); /* Write the register address */ twi_write(REGISTER_ADDRESS); /* Send REPEATING START condition */ twi_start(); /* Write SLA_R on the I2C bus because we're going to read */ twi_write((DEVICE_ADDRESS << 1) | 1); /* Read from the sensor. The last read must be sent with NACK */ uint8_t data = 0x00; twi_read_nack(&data); /* If we're not going to do anything next, send STOP condition */ twi_stop();