Acest laborator acoperă noțiunea de I2C. Pentru aprofundarea acestui topic, consultați Datasheet ATmega328P și Inter-Integrated Circuit.

Protocolul I2C (sau IIC - Inter-Integrated Circuit) este un protocol de comunicație serială sincron, multi-master - multi-slave, dezvoltat de către Phillips în anul 1982. O magistrală I2C este formată din următoarele semnale:

• SDA - linia de date
• SCL - semnalul de clock

Semnalul de ceas este generat de către master iar linia de date este controlată atât de master cât și de către slave. La un moment dat un singur dispozitiv de pe magistrală poate controla linia de date. Din acestă cauză protocolul I2C este half-duplex.

Față de SPI unde master-ul activa, prin intermediul semnalului de Slave Select, dispozitivul cu care dorea să comunice, I2C nu necesită un asemenea semnal adițional. Protocolul I2C introduce noțiunea de Slave Address. Adresa unui dispozitiv de tip slave este un număr pe 7 biți (cel mai comun), pe 8 biți sau 10 biți. Comunicația dintre un master și un slave se face prin mesaje și este tot timpul inițiată de către master. Aceste mesaje pot fi sparte în două tipuri de cadre:

• un cadru de adresă
• unul sau mai multe cadre de date

Aceste cadre sunt interschimbate numai după ce master-ul a trimis condiția de start. Sfârșitul unui mesaj este identificat prin condiția de stop.

Înainte ca master-ul să trimită pe linia de date adresa slave-ului cu care dorește să comunice, acesta trebuie sa genereze o condiție de start. Condiția de start determină toate dispozitivele slave să ”asculte” linia de date pentru că va urma o adresă. Pentru a genera această condiție, master-ul lasă linia SCL in HIGH și pune linia SDA pe LOW.

După ce masterul a generat condiția de start, acesta trimite pe linia de date (SDA) adresa dispozitivului slave cu care dorește să comunice. Adresa este (de cele mai multe ori) un număr pe 7 biți (biții A6-A0). Bitul 0 menționează dacă master-ul inițiază o operație de Citire (bitul 0 este 1) sau o operație de Scriere (bitul 0 este 0).

Slave-ul care își recunoaște adresa trimite un ACK master-ului prin punerea liniei SDA pe LOW în al nouălea ciclu de ceas. Starea default a liniilor SDA/SCL este HIGH datorită rezistențelor de pull-up. Master-ul/Slave-ul doar ”trag” liniile pe LOW.

Master-ul identifică dacă a primit ACK (SDA pus pe LOW) sau NACK (SDA a rămas HIGH pe durata celui de-al nouălea ciclu de ceas).

Dacă master-ul a primit ACK (dacă există un slave pe magistrală cu adresa respectivă), el poate continua cu transmiterea datelor (operație de scriere), sau cu recepția datelor (operație de citire). Numărul de cadre de date este arbitrar, pot fi interschimbate oricâte. Fiecare cadru trimis/recepționat este ACK'd sau NACK'd. În funcție de operație (citire sau scriere), ACK-ul/NACK-ul este trimis fie de master fie de slave.

• Daca master-ul a inițiat o operație de scriere, fiecare cadru trimis este confirmat (ACK'd) de către slave.
• Daca master-ul a inițiat o operatie de citire, fiecare cadru recepționat este confirmat de (ACK'd) de master. Când master-ul dorește să oprească tranzacția după ce un anumit număr de cadre a fost recepționat, în loc să trimtă ACK trimite NACK. Astfel slave-ul se va opri din transmitere.

După ce toate cadrele de date au fost interschimbate, master-ul generează condiția de stop. Aceasta este realizată prin eliberarea linie SDA (trecere din LOW în HIGH) după eliberarea liniei SCL (trecere din LOW în HIGH).

• Datasheet Atmega 328p
• Arduino UNO pinout

• Responsabil: Alexandru Vaduva

• Arduino I2C
• Datasheet ATmega328p