Pentru rezolvarea laboratorului, vom lucra în același director din care pornim mașina virtuală (~/so2/linux/tools/labs).

Pașii de rezolvare sunt următorii:

• pregătirea scheletului de laborator
• compilarea modulelor de Kernel
• copierea modulelor pe mașina virtuală
• pornirea mașinii virtuale și testarea modulelor

Pentru rezolvarea laboratorului trebuie sa activam suportul de netfilter din kernel. In meniul deschis cu make menuconfig activati optiunea Networking support/Networking options/Network packet filtering framework (Netfilter).

Scheletul de laborator este generat din sursele din directorul tools/labs/templates. Putem genera scheletele pentru toate laboratoarele folosind următoarea comanda:

tools/labs $ make skels

Pentru a genera scheletul pentru un singur laborator, vom folosi variabila de mediu LABS:

tools/labs $ make clean
tools/labs $ LABS=<lab name> make skels

Similar, putem genera și scheletul pentru un singur exercițiu, atribuind valoarea <lab_name>/<task_name> variabilei LABS.

Comanda make build compilează toate modulele din directorul skels.

student@eg106:~/so2/linux/tools/labs$ make build
echo "# autogenerated, do not edit " > skels/Kbuild
echo "ccflags-y += -Wno-unused-function -Wno-unused-label -Wno-unused-variable " >> skels/Kbuild
for i in ./memory_mapping/vmmap ./memory_mapping/kmmap; do echo "obj-m += $i/" >> skels/Kbuild; done
...

Putem copia modulele generate pe mașina virtuală folosind target-ul copy al comenzii make, atunci când mașina virtuală este oprită.

student@eg106:~/so2/linux/tools/labs$ make copy
student@eg106:~/so2/linux/tools/labs$ make boot

Alternativ, putem copia fișierele prin scp, pentru e evita repornirea mașinii virtuale. Pentru detalii despre folosirea interacțiunea prin rețea cu mașina virtuală citiți Interacțiunea cu mașina virtuală.

Modulele generate sunt copiate pe mașina virtuală în directorul /home/root/skels/<lab_name>.

root@qemux86:~/skels/memory_mapping# ls
kmmap  test   vmmap
root@qemux86:~/skels/memory_mapping# ls vmmap/
vmmap.ko

După pornirea mașinii virtuale QEMU vom putea folosi comenzi în fereastra QEMU (sau în minicom) pentru a încărca și descărca modulul de kernel:

root@qemux86:~# insmod skels/<lab_name>/<task_name>/<module_name>.ko
root@qemux86:~# rmmod skels/<lab_name>/<task_name>/<module_name>.ko

• Utilizați scheletul de modul de kernel din directorul kmmap/ pentru a crea o mapare a memoriei driver-ului în user-space.
  • Memoria driver-ului este alocată folosind kmalloc.
  • Completați zonele marcate cu TODO 1.
  • Parcurgeți secțiunea Maparea memoriei. Kernel-space.
• Alocați, în funcția de inițializare a modulului, o zonă de memorie de NPAGES+1 pagini folosind kmalloc.
  • O pagină în kernel are dimensiunea PAGE_SIZE.
  • Zona alocată din spațiul kernel este indicată de kmalloc_area.
  • Dimensiunea NPAGES+1 este necesară pentru aliniere.
• Adresa kmalloc_ptr (variabilă globală) obținută în urma apelului kmalloc trebuie aliniată la adresa unei pagini.
  • Pentru aceasta, va trebui să alocați o pagină în plus față de numărul de pagini necesare și să folosiți formula:

    kmalloc_area = (char *)((((unsigned long)kmalloc_ptr) + PAGE_SIZE - 1) & PAGE_MASK);

• Activați/dezactivați bitul PG_reserved al fiecărei pagini cu ajutorul funcțiilor SetPageReserved (în funcția de inițializare a modulului), respectiv ClearPageReserved (în funcția de ieșire a modulului).
  • Folosiți virt_to_page pentru a traduce paginile virtuale în pagini fizice folosite de funcțiile SetPageReserved și ClearPageReserved.
• Pentru verificare (folosind testul indicat mai jos) completați primii 4 octeți din fiecare pagină alocată cu valorile, respectiv, 0xaa,0xbb,0xcc,0xdd.
• Implementați funcția mmap pentru driver.
  • Pentru mapare folosiți funcția remap_pfn_range.
• Al treilea argument primit de remap_pfn_range este un număr de pagină fizică (pfn – page frame number).
  • Pentru conversia din adresă kernel virtuală (adică kmalloc_area) în adresă fizică utilizați virt_to_phys.
  • Shiftați rezultatul cu PAGE_SHIFT biți pentru a obține pfn.
• Încărcați modulul în kernel.
• Pentru testare utilizați testul din directorul test/.
  • Rulați testul folosind comanda ./mmap-test.
  • Dacă totul merge bine testul va afișa mesaje matched.
• Descărcați modulul din kernel.

• Utilizați scheletul de modul de kernel din directorul vmmap/ pentru a crea o mapare a memoriei driver-ului în user-space.
  • Memoria driver-ului este alocată folosind vmalloc.
  • Completați zonele marcate cu TODO 1.
  • Parcurgeți secțiunea Maparea memoriei. Kernel-space din laborator.
• Alocați o zonă de memorie de NPAGES pagini în funcția de inițializare a modulului folosind vmalloc.
• Zona alocată din spațiul kernel este indicată de vmalloc_area (variabilă globală).
  • Alocarea cu vmalloc întoarce adrese aliniate la dimensiunea paginii; nu este nevoie de operații suplimentare.
• Activați/dezactivați bitul PG_reserved al fiecărei pagini cu ajutorul funcțiilor SetPageReserved (în funcția de inițializare a modulului), respectiv ClearPageReserved (în funcția de ieșire a modulului);
  • Folosiți vmalloc_to_page pentru a traduce paginile virtuale în pagini fizice folosite de funcțiile SetPageReserved și ClearPageReserved.
• Pentru verificare folosind testul, completați primii 4 octeți din fiecare pagină alocată cu următoarele valori: 0xaa,0xbb,0xcc,0xdd.
• Implementați funcția mmap pentru driver.
• Pentru conversia din adresă kernel virtuală în adresă fizică utilizați vmalloc_to_pfn.
  • vmalloc_to_pfn întoarce un index de pagină (page frame number), astfel că nu este nevoie de shift la dreapta.
• Paginile alocate cu vmalloc nu sunt fizic contigue.
  • Apelați remap_pfn_range pentru fiecare pagină virtuală.
    • Adică veți avea nevoie de un ciclu for și veți incrementa adresa virtuală kernel (vmalloc_area) cu câte o pagină și veți obține pentru fiecare adresă virtuală astfel obținută pfn-ul.
  • Folosiți vmalloc_area_ptr pentru parcurgerea spațiului virtual din kernel space.
    • Nu modificați variabila globală vmalloc_area.
• Argumentul pentru vmalloc_to_pfn este o adresă virtuală din kernel space.
  • Al doilea argument pentru remap_pfn_range este o adresă virtuală din cadrul unui VMA.
  • Al treilea argument pentru remap_pfn_range este pfn-ul paginii virtuale din kernel-space care se dorește remapată.
• Încărcați modulul în kernel.
• Pentru testare utilizați testul din directorul test/.
  • Rulați testul folosind comanda ./mmap-test.
  • Dacă totul merge bine testul va afișa mesaje matched.
• Descărcați modulul din kernel.

• Modificați unul dintre modulele anterioare astfel încât să permiteți operații read/write pe dispozitiv.
  • E vorba de un exercițiu didactic ca să vedem că același spațiu poate fi folosit și cu apel-ul mmap și cu apeluri de tipul read și write.
  • Operațiile de citire și scriere vor acționa chiar asupra zonei de memorie alocate.
  • Completați zonele marcate cu TODO 2.
  • Revedeți Laboratorul 4
• Ignorați parametrul offset trimis operației de read/write.
• Pentru testare utilizați testul din directorul test/.
  • Rulați testul folosind comanda ./mmap-test 3.

• Folosind unul dintre modulele anterioare, creați un fișier procfs în care să afișați totalul memoriei mapate de procesul apelant.
  • Completați zonele marcate cu TODO 3.
• Creați o intrare nouă în procfs (PROC_ENTRY_NAME, definit în mmap-test.h) care va afișa totalul memoriei mapate de procesul care a apelat read-ul pe acel fișier. Folosiți apelul proc_create.
  • Pentru parametrul mode folosiți 0, iar pentru parametrul parent folosiți NULL.
  • Operațiile sunt descrise în structura my_proc_file_ops.
• În funcția de ieșire a modulului ștergeți intrarea PROC_ENTRY_NAME folosind remove_proc_entry.
• O utilizare (complexă) și descriere a interfeței seq_file se găsește aici acest exemplu.
• Pentru acest exercițiu este suficientă doar o simplă utilizare a interfeței, descrisă aici. Căutați extra-simple.
• În funcția de afișare my_seq_show va trebui să:
  • Obțineți structura mm_struct a procesului curent folosind funcția get_task_mm.
    • Procesul curent este indicat de variabila current de tip struct task_struct *.
  • Iterați prin toată lista de structuri vm_area_struct asociată procesului.
    • Folosiți variabila vma_iterator.
    • Porniți de la mm->mmap.
    • Folosiți câmpul vm_next al vm_area_struct pentru a parcurge lista de zone de memorie (vma-uri – virtual memory areas).
    • Opriți-vă când ajungeți la NULL.
  • Vă bazați pe vm_start și vm_end pentru fiecare structură pentru a deduce dimensiunea totală.
  • Afișați, folosind printk("%lx %lx\n, ... ), vm_start și vm_end pentru fiecare structură vm_area_struct.
  • Pentru a “elibera” structura mm_struct, decrementați reference counter-ul structurii folosind mmput.
  • Folosiți seq_printf pentru a scrie în fișier.
    • Afișați doar domensiunea totală, fără alt mesaj/șir de caractere. Nu afișați nici măcar newline (\n).
• În funcția my_seq_open înregistrați funcția de afișare (my_seq_show) folosind apelul single_open.
  • Ca al treilea argument pentru single_open puteți folosi NULL.
• Pentru testare utilizați testul din directorul test/.
  • Rulați testul folosind comanda ./mmap-test 4.
    • Testul așteaptă un timp (are o instrucțiune sleep internă).
    • Cât timp testul așteaptă, folosiți în altă consolă comanda pmap pentru a vedea mapările testului și a le compara cu cele obținute.
      • Puteți folosi comanda în forma

        pmap $(pidof mmap-test)

• Soluții exerciții laborator 11