Laboratorul 8 - Calculatorul Didactic: Instrucțiuni cu un operand
Obiectivul acestui laborator și al celor care urmează după el, îl reprezintă familiarizarea cu formatul instrucțiunilor calculatorului didactic și cu modul de funcționare al unității de comandă. În acest scop se vor implementa în Verilog interpretarea și comandarea execuției pentru instrucțiunile specificate în arhitectura calculatorului didactic studiat la curs.
În laboratorul curent vom implementa unitatea de comandă pentru instrucțiunile aritmetice și logice cu un singur operand.
Unitatea de comandă
Componentele calculatorului didactic implementate în laboratoarele precedente (registre, UAL) formează unitatea de execuție a procesorului. Pentru ca acestea să rețină date și să execute instrucțiunile procesorului, avem nevoie de o logică hardware de comandă a acestora, logică implementată în unitatea de comandă.
În interiorul unui procesor, instrucțiunile trec prin mai multe etape. Pentru calculatorul didactic avem următoarele faze:
Fetch - aducerea instrucțiunii din memorie în registrul instrucțiune (RI)
Decode - decodificarea instrucțiunii
Load - încărcarea operanzilor
Execute - executarea instrucțiunii
Store - scrierea rezultatului (dacă este cazul)
Unitatea de comandă este implicată în toate etapele de mai sus: comandă prin semnalare aducerea codurilor instrucțiunilor din memorie, le decodifică și transmite semnale către unitățile (registre, ual, memorie) implicate în execuția acelor instrucțiuni. La terminarea execuției fiecărei instrucțiuni se comandă scrierea rezultatului (dacă este cazul) și se actualizează registrul CP (Contor Program) cu adresa instrucțiunii următoare.
Ce trebuie să facă unitatea de comandă atunci când trebuie executată o instrucțiune aritmetică logică cu un operand? De exemplu
INC RA
.
Semnale către CP și AM: valoarea din CP e pusă pe magistrală și scrisă în AM;
Semnale către AM și memorie pentru a lua valoarea (codul instrucțiunii) de la adresa specificată de AM;
Semnal către RAM pentru a pune valoarea pe magistrală și către RI pentru a pune codul instrucțiunii în el;
Decodificare instrucțiune;
Semnal către blocul de registre generale pentru a determina activarea conținutului lui RA pe magistrală și semnal către T1 pentru a încărca valoarea aflata în acest moment pe magistrală;
Semnal către UAL ce indică operația INC;
Semnal către IND pentru ca UAL-ul să poată scrie flagurile;
Semnal către blocul de registre generale pentru a încărca în RA valoarea de pe magistrală;
Incrementarea CP pentru adresa instrucțiunii următoare - semnal către CP pentru a scrie în el.
Implementare
Unitatea de comandă este implementată ca un automat de stări. Modulul acesteia are următoarele semnale:
Automatul trebuie să ofere stări pentru:
aducerea instrucțiunii din memorie în registrul RI
decodificarea codului instrucțiunii pentru identificarea operației ce trebuie efectuate și a operanzilor acesteia (dacă este cazul)
interpretarea fiecărei instrucțiuni. Aceasta se traduce printr-o serie de stări care setează semnalele de output ale modulului pentru a comanda execuția instrucțiunii.
incrementarea registrului CP
În implementarea unității de comandă vom considera că UAL-ul va pune rezultatul în T1, și de acolo va fi transferat în registre sau în memorie. Această convenție face mai simple și mai clare stările care comandă execuția operațiilor aritmetice-logice.
Codificarea instrucțiunilor
Instrucțiune | Funcție | Cod RI[0:6] |
INC | op = op + 1 | 0001 000 |
DEC | op = op - 1 | 0001 001 |
NEG | op = -op | 0001 010 |
NOT | op = ~op | 0001 011 |
SHL/SAL | op = op << 1 | 0001 100 |
SHR | op = op >> 1 | 0001 101 |
SAR | op = op >>> 1 | 0001 110 |
Instrucțiuni aritmetice-logice cu un operand
De exemplu, pentru instrucțiunea INC RA
grupul este cel al operațiilor cu calcul de adresă efectivă (RI[0] = 0), cu un singur operand (RI[1] = 0), fără operand imediat (RI[2] = 0) și cu salvarea rezultatului (RI[3] = 1).
Pentru orice procesor, fiecare instrucțiune definită în arhitectura setului său de instrucțiuni, are un anumit cod unic după care este identificată. Atunci când se stochează o instrucțiune care lucrează cu cel puțin un operand, nu este suficient să avem doar codul său (care indică ce acțiune trebuie efectuată), ci trebuie să avem și niște biți care să ne indice de unde luăm operanzii, așa cum este ilustrat și în imaginea de mai jos.
Formatul instrucțiunilor calculatorului didactic
COP - codul operației, 7 biți
bitul [0] - separă instrucțiunile care folosesc o adresă efectivă de cele care nu folosesc:
0 - instrucțiuni cu calcul de adresă efectivă
1 - instrucțiuni fără calcul de adresă efectivă (salturi condiționate, RET etc.)
bitul [1] - separă instrucțiunile care au 1 operand de cele cu 2 operanzi:
0 - un operand
1 - doi operanzi
bitul [2] - separă instrucțiunile cu operand imediat de cele fără operand imediat:
0 - fără operand imediat
1 - cu operand imediat
bitul [3] - separă instrucțiunile de transfer de date/control de celelalte:
0 - transfer de date/control (MOV, PUSH, CALL etc.) sau care nu salvează rezultatul (CMP, TEST)
1 - instrucțiuni aritmetico-logice cu salvarea rezultatului, salturi condiționate
biții [4][5][6] - cod operație
d - pentru instrucțiunile cu doi operanzi, folosit pentru a ști care e primul și care e al doilea dintre cele două câmpuri REG și RM din codul instrucțiunii:
0 - RM = RM op REG
1 - REG = REG op RM
MOD - modul de calcul al adresei efective (4 moduri - 2 biți)
REG - indexul registrului care conține unul dintre operanzi
RM - indexul registrului care conține unul dintre operanzi
Dacă MOD = 3 (adresare directă la registru) și instrucțiunea are un singur operand, acesta este pus în RM.
Se poate observa că în cadrul unora din grupurile de operații au rămas codificări nefolosite pe biții 4:6. Dacă se extinde setul de instrucțiuni cu noi operații (vedeți în curs
), atunci codul acestora poate fi unul din cele nefolosite (atâta timp cât se încadrează în acel grup).
Exemplu de calcul cod operație pentru instrucțiune
DEC RB
:
[0] = 0 - cu calcul de adresă efectivă
[1] = 0 - un operand
[2] = 0 - fără operand imediat
[3] = 1 - operație aritmetică cu salvarea rezultatului
[4,5,6] = [0,0,1] - codul dat operației (stabilit de arhitectură)
[7] = 0/1 - nu contează, îl putem pune 0 sau 1
[8,9] = [1,1] - modul de adresare (directă la registru)
[10,11,12] = [0,0,0] - nu folosim REG, deci nu contează ce punem
[13,14,15] = [0,0,1] - indexul registrului RB în bancul de registre
15 | 14 | 13 | 12 | 11 | 10 | 9 | 8 | 7 | 6 | 5 | 4 | 3 | 2 | 1 | 0 |
1 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 1 | 1 | 0 | 1 | 0 | 0 | 1 | 0 | 0 | 0 |
Exerciții
Modificați modulul uc.v din scheletul de cod al laboratorului, astfel încât să implementați instrucțiunile din tabelul prezentat anterior. Citiți secțiunea de implementare.
(4p) Decodificați instrucțiunea INC RA.
Identificați grupul de instrucțiuni în care se încadrează operația (inc) și operandul (RA).
Transferați conținutul registrului RA în registrul T1
Indicați UAL-ului să execute operația și puneți rezultatul în T1
Transferați conținutul registrului T1 în registrul RA
(1p) Generalizați instrucțiunea implementată la exercițiul anterior astfel încât să funcționeze cu orice registru general.
(5p) Decodificați restul instrucțiunilor.
Testați întâi corectitudinea implementării folosind testerul offline. Apoi testați pe placă. Ram-ul are încărcate instrucțiunile din tests→one_operand→test.asm.
Fișierul calc_didatic→ram.coe conține instrucțiunile programului din fișierul de test reprezentate în sistem hexazecimal. Adresa fiecărei instrucțiuni este dată de indicele instrucțiunii respective în vectorul de inițializare al memoriei.
Pentru a schimba programul rulat pe placă este suficient să modificați fișierul calc_didatic→ram.coe, urmând ca apoi să dați yes la regenerate core.
Pentru a schimba programul rulat de către tester modificați fișierul tests→one_operand→test.coe.
Interacțiunea cu butoanele de pe placă pentru afișajul pe display-ul LCD:
se poate controla secțiunea afișată pe LCD cu BTN_WEST si BTN_EAST, iar în cadrul secțiunii puteți face scroll cu butonul rotativ;
clk manual pe BTN_SOUTH, acesta este activat cand toate switch-urile sunt în jos;
resetul sincron pe BTN_NORTH;
switch-urile controlează factorul de divizare pentru generatorul de ceas de pe placă. Toate switch-urile în sus corespund factorului cel mai mare
Resurse