Folosind un model de propagare probabilistic (probabilitatea de livrare la nivel fizic depinde de distanță), se dorește explorarea următoarei ipoteze: “creșterea numărului de încercări duce la creșterea bps la destinație pentru un flux UDP”.

a) 10% ipoteza este adevărată sau nu

b) 20% descrierea în pseudocod a setup-ului de simulare și a colectării datelor

c) 30% Pentru a testa ipoteza, se va realiza un grafic care conține pe axa x numărul de încercări între 1 și 20, și pe axa y debitul obținut de UDP la distanța de 10m, 120m, 150m (3 curbe).

d) 40% explicarea curbelor obținute (minim, maxim, tendința, comparație între curbe)

e) 20% o ipoteză similară pentru TCP, punctele a-d, (doar dacă a-d sunt complete)

a) 10% ipoteza NU este adevărată

b) Se folosește nemodificat scriptul din laborator 4. Se creează fișierele text cu coloana 1 = tries, coloana 2 = throughput(bps) astfel:

for t in $(seq 1 1 20); do 
   echo -n "$t "; 
   ns ./shadow2.tcl -tries $t -dist 10| grep "Throughput 0" | awk '{print $3}'; 
done  | tee u10

Este acceptabilă și rularea manuala în 4-5 puncte și plotarea doar în aceste puncte, fără gnuplot. În mod similar se produc fisierele u10, u120, u150 pentru UDP la 10m, 120m, 150m si se plotează:

c)

d) La distanța de 10m reîncercările nu contează, deoarece canalul este deja foarte bun (vezi si simulările din lab 4). Pentru linkuri cu pierderi (120m si 150m), pierderile duc la creșterea CW, deci așteptare suplimentară în care nu se face nimic, deci debitul obtinut scade. Cu o singură încercare se trece la următorul pachet făra a se mări fereastra de contenție și în final numărul de pachete sosite pe secunda va fi mai mare.

e) Ipoteza este adevărata pentru TCP:

TCP are rezultate modeste când se pierd pachete, deoarece își reduce agresiv fereastra. Dacă aceste pierderi sunt acoperite performanța este consistentă. Pierderile sunt complet acoperile cu 3 încercări la 120m si cu 5 încercări la 150m. Conform rezultatelor din lab 4, la 120m pierderile sunt cam de 30%, iar la 150m de 75%.