Un bloc de cod(corp de funcție, conținutul unei bucle) începe la prima linie identată și se termină la ultima linie care nu mai respectă identarea.
Trebuie să se țină cont de faptul că, în cazul în care o anumită linie se termină cu : este obligatoriu ca următoarea linie să fie identată.
De obicei, pentru identare se folosește un TAB, ca în exemplul următor:
for i in range(1,11): print(i) if i == 5: break
Spre deosebire de alte limbaje de programare, în Python nu etse necesară declararea variabilelor sau tipul lor inainte de a le utiliza. Din acest punct de vedere, Python face parte din categoria limbajelor de programare dinamice, unde tipul variabilelor este interpretat la moemntul execuției.
Python are 2 tipuri numerice: întregi și reale
# Sintaxa pentru a declara un număr întreg: myInt = 7 # Sintaxa pentru a declara un număr real: myFloat = 7.0 myFloat = float(7)
myString = 'hello' myString = "hello"
Se poate realiza atribuirea valorilor pentru mai multe variabile.
# Instrucțiuni corecte a, b = 1, 2 suma = a + b
# Instrucțiuni corecte hello = "hello" world = "world" message = hello + " " + world
#Codul următor nu va funcționa one = 1 two = 2 three = 3 hello = "hello" print (one + two + three + hello)
one = 1 two = 2 three = 3 hello = "hello" print ( str(one) + str(two) + str(three) + hello )
Listele sunt similare cu array-urile. Pot conține nenumărate tipuri de variabile și de de elemente.
Pentru a crea o listă care contine elemente de tip intreg vom rula următoarea linie de cod:
myList = [1,2,3,4,5]
Putem de asemeanea să creăm o listă goală, la care vom adăuga elemente ulterior:
# Declararea unei liste mylist = [] # Inserarea elementelor mylist.append(1) mylist.append(2) mylist.append(3)
Pentru a extrage un element din listă folosim o construcție de tipul lista[indice]
:
mylist = [1,2,3] # Afișarea fiecărui element print( mylist[0] ) print( mylist[1] ) print( mylist[2] ) # Output 1 2 3
range
care întoarce o listă cu toate numerele întregi dintr-un anumit interval. Funcția are urmăatarea definiție: range(start, stop, pas)
, unde start
este prima valoare din listă, stop
este valoarea de oprire (valoarea nu este inclusă), pas
este pasul de incrementare și este un parametru opțional (valoarea default e 1).
Exemplu
Pentru a crea o listă cu valori pare de la 2 la 12, vom rula următoarea linie de cod:
mylist = range (2, 13, 2)
Un dicționar este o structură de date similară cu vectorii sau cu listele, dar funcționează cu cheie și valoare în loc de indice. Fiecare valoare stocată într-un dicționar poate fi accesată cu ajutorul unei chei, care poate fi reprezentată de orice tip de obiect(un șir, un număr, o listă etc.).
De exemplu, dicționarele pot fi utilizate pentru a implementa baze de date, Presupunând că avem o bază de date de studenți trebuie să reținem specializarea pentru care fiecare a optat.
specialisation = {} specialisation["Ana"] = "Informatica" specialisation["Radu"] = "Electronica"
Sau
specialisation = { "Ana": "Informatica", "Radu": "Electronica" }
for nom, spec in specialisation.iteritems(): print ("The name of the specialisation where {} was assigned is: {}".format(nom, spec))
del optionalRepartizare["Ana"] # sau optionalRepartizare.pop("Ana")
Într-un dicționar nu există restricționări pentru valori, doar pentru chei, acestea trebuie să fie unice. În cazul în care nu se respectă această proprietate și există aceeași cheie de 2 ori, doar ultima înregsitrată va fi validă. De exemplu, pentru următoarea secvență de cod:
age = { "Ana" : 14, "Ioana" : 13, "Ana" : 16, "Ioana" : 22, "Ana" : 11 } print ("Ana are {} ani si Ioana are {} ani.".format(age["Ana"], age["Ioana"]))
Se va afișa mesajul urmator: “Ana are 11 ani si Ioana are 22 ani.”.
numeDictionar.clear() → eliminarea tuturor elemetelor dintr-un dicționar
# Decizie simplă a = 33 b = 200 if b > a: print("b is greater than a")
# Utilizare elif pentru a adăuga condiție suplimentară a = 33 b = 33 if b > a: print("b is greater than a") elif a == b: print("a and b are equal")
# Cuvantul cheie else care cuprinde tot ce nu a fost inclus anterior a = 200 b = 33 if b > a: print("b is greater than a") elif a == b: print("a and b are equal") else: print("a is greater than b")
# else fară elif a = 200 b = 33 if b > a: print("b is greater than a") else: print("b is not greater than a")
Contrar altor limbaje, care au forma strandard for(..) { code } pentru bucla for, Python a eliminat parantezele care arata iterarea unei liste si utilizează : pentru a indica începutul uni bloc de cos care va fi executat în interiorul buclei, ca în exemplul următor:
listaDeNume = ["Ana", "Maria", "Ioana", "Irina", "Andreea", "Cristina"] for nume in listaDeNume: print (nume)
În Python, indicele pasului la care ne aflăm în timpul parcurgerii, nu este vizibil, iar pentru asta exista o metodă care numără pașii, numită enumerate:
cours= [ "Math", "History", "English"] for index, hobby in enumerate(cours): print (index, hobby) # Output: 0 Math 1 History 2 English
O altă funcție este ultilitarul zip, care permite parcurgerea a două liste simultan.
lista1 = [ 3, 9, 17, 15, 19] lista2 = [ 2, 4, 30, 24, 3] for a, b in zip( lista1, lista2 ): if a > b: print (a) else: print (b) # Output: 3 9 30 24 19
O altă particularitate a limbajului Python este faptul că se poate aplica conditia else si pentru bucla for. În acest caz, ramura else va fi executată după bucla for, dacă și numai dacă în interiorul buclei for nu există o declarație de tip break. De exemplu:
animalList = [ "wolf", "rabbit", "lion", "bear" ] for i in animalList: print (i) if i == "rabbit" print ("A rabbit") break else: print ("All animals") # Output wolf rabbit A rabbit for i in animalList: print (i) if i == "rabbit" print ("A rabbit") else: print ("All animals") # Output wolf rabbit A rabbit lion bear All animals
#Afiseaza cifrele de la 0 la 9 count = 0 while count < 10: print (count) count = count + 1
Ca și pentru bucla for există, de asemnea, posibilitatea de a aplica condița else pentru bucla while. Diferența este că blocul else va fi executat de fiecare dată când condiția de la structura repetitivă va fi evaluată ca și falsă:
print ("Guess the number in the interval [ 1, 10 ]") myNumber = 7 yourNumber = 0 while yourNumber!= myNumber: yourNumber = int( input("Choose: ") ) else: print ("Congratulations!")
Instrucțiunea break este utilizată pentru a ieși dintr-o structură repetitivă. De exemplu, se pot afișa numerele de la 0 la 9 în felul următor:
count = 0 while True: print (count) count = count + 1 if count > 10: break
Continue este utilizat pentru a ignora un bloc de instrucțiuni. De exemplu, il putem utiliza pentru a afișa numerele pare de la 0 la 20 astfel:
number = 0 while number < 21: if number % 2 == 1 continue print (number)
def myFunction(): print ("Welcome") # sau def simpleSum( a, b ): return a + b
myFunction() # sau first = 1 second = 1 sum = simpleSum( first, second ) print (sum) print (simpleSum( first, second ))
Un obiect este o încapsulare de variabile și de funcții într-o singură entitate, în timp ce o clasă reprezintă un model pentru a crea obiecte. În concluzie, un obiect își ia datele dintr-o clasă.
# Clasa simpla class MyClass: variable = "Hello" def myFunction(self): print ("Hello from function") # Instantierea obiectului myObject = MyClass() # Afisarea continutului atributului clasei MyClass print (myObject.variable) # Apelarea functiei MyFunction monObjet.maFonction()
Numărul de obiecte care pot fi create dintr-o clasă nu este limitat, acestea moștenesc toate caracteristicle clasei(variabile și funcții). Cu toate acestea, fiecare obiect conține copii independente ale variabilelor definite în interiorul clasei. Prin urmare, dacă se creaza un obiect nou din clasa mamă, se poate modifica conținutul făra a afecta clasa ințială.
class MyClass: variable = "Hello" def myFunction(self): print ("Hello from function") myObject1 = MyClass() myObject2 = MyClass() myObject2.variable = "Bye" print (myObject1.variable) print (myObject2.variable) #Output Hello Bye
Pentru a putea utiliza funcții care execută operații matematice în Python, trebuie ca modulul math să fie importat.
import math
math.functionName( params )
Câteva funcții elementare: floor, ceil, pow, sqrt.
functionName( params )
Exemple de funcții din acestă categorie: abs, round, sum.
Datele de intrare pot fi citite de la tastaura, pentru asta există funcția input(). Aceasta poate avea și parametrii suplimentari, string-ul care va fi afoșsat în linia de comanda la momentul citirii datelorȘ
name = input("What's your name? ") print("Hello, " + name + "!")
# Output What's your name? "Ana" Hello, Ana!
Există 2 tipuri de execpții: erori de sintaxă și de excepții.
Erorile de sintaxă, cunoscute sub numele de erori de analiză (parsing error) sunt cele mai cunoscute:
>>> while True print('Hello world') File "<stdin>", line 1 while True print('Hello world') ^ SyntaxError: invalid syntax
Excepțiile apar la momentul execuției:
>>> 10 * (1/0) Traceback (most recent call last): File "<stdin>", line 1, in <module> ZeroDivisionError: division by zero
Pentru a rezolva execpțiile în Python, se utilizează bloc-ul try-except, ca în exemplul următor:
while True: try: x = int(input("Please enter a number: ")) break except ValueError: print("Oops! That was no valid number. Try again...")