Materia Programare Orientata pe Obiecte va include Assignment-uri Practice (Teme) ce vor fi corectate automat, folosind scripturi de tip Checker. Deoarece aceste script-uri ruleaza pe baza comenzilor din Linux, este necesar sa le executam dintr-un mediu Linux.

Desi exista suficiente metode de a aborda aceasta conditie, noi va propunem urmatoarele optiuni, fiecare avand avantajele si dezavantajele sale:

1. Windows Subsystem for Linux 2 sau 1 (WSL2/WSL1)
2. Masina Virtuala
3. Dual Boot

Desi recomandarea noastra este puternic axata pe WSL, enumeram multiple optiuni pentru a realiza setup-ul unui Environment Linux.

Varianta 1 si 3 este recomandata celor ce au sistem de operare principal Windows. Desigur, nu e nicio problema daca cei cu Windows au masini virtuale Linux. E doar ineficient.

Varianta 2 este recomandata celor ce ruleaza MacOS.

Microsoft a introdus Windows Subsystem For Linux versiunea 2, care este o versiune noua de arhitectura ce permite rularea Linux 'peste' Windows 10, cu suport nativ (asemanator cu o masina virtuala, dar care consuma mult mai putine resurse).

Aceasta este o solutie ce vine in sprijinul solutionarii problemelor legate de VM-uri greoaie, mai ales pentru cei care nu au memorie RAM sau spatiu de stocare pentru rularea in paralel a Windows si a unui VM.

Nu inlocuieste, in schimb, experienta unui Dual Boot (Windows + Ubuntu 20.04, spre exemplu), prin care cineva poate obtine 'best of both worlds', in detrimentul unui setup mai complex.

Pentru Programare Orientata pe Obiecte, nu veti avea nevoie de lucruri prea sofisticate in termeni de Linux, deci WSL ar trebui sa fie o solutie eleganta pentru rularea unui checker, spre exemplu.

• Pentru a interactiona cu un kernel Linux, direct din Windows.
• Pentru a nu fi nevoiti sa instalam Masini Virtuale.
• Pentru o experienta mult mai placuta si rapida fata de o masina virtuala uzuala.
• Pentru a economisi resursele calculatorului.

WSL2 este un update adus WSL1, cu suport nativ integrat mai facil pentru Linux, axat pe robustete. In esenta, WSL1 foloseste un 'strat' aditional peste Windows, pe cand WSL2 contine propriul Kernel, adica nu exista nicio diferenta (aparenta) dintre rularea WSL2 si un mediu dedicat Linux. De asemenea, WSL2 utilizeaza mai putina memorie ca WSL1.

• Un calculator ce permite Hypervirtualizare (Setare din BIOS)
• Windows 10, versiunea 2004
• TIMP (minim 2-3h, in functie de versiunea curenta Windows 10)
• Rabdare

Recomandarea noastra este sa faceti demersurile unui update de Windows 10 la versiunea 2004, cand stiti ca veti avea 3 ore libere, conexiune la internet si curent ca sa va alimentati laptop-ul.

Daca aveti probleme oriunde, cautati pe Google: 'How do I install WSL2?'. Poate pare un aspect trivial, dar veti gasi nenumarate ghiduri pentru instalare, cu explicatii detaliate.

Tehnologia vine sub mai multe nume, dintre care Hyper-v, HyperV, Virtualizare sau Intel Virtualization Technology. Ea permite crearea masinilor virtuale prin 'activarea' hardware-ului pentru virtualizare.

Indiferent de nume, aceasta este o setare ce va trebui activata din cadrul BIOS.

Un prim pas este sa intelegeti care este tasta pe care trebuie apasata (repetat) la pornirea calculatorului, pentru a va introduce in BIOS.

Mai apoi, trebuie sa cautati aceasta setare prin optiunile BIOS si sa verificati daca este activata ('enabled').

Daca nu este, asigurati-va ca o setati, iar apoi apasati 'Save and Exit'.

Pentru mai multe detalii, click aici.

Aceasta asta e cea mai dificila parte a setup-ului: WINDOWS UPDATE.

In functie de ultima versiunea a Windows-ului vostru, update-urile pot dura ore intregi. In functie de HDD/ SDD, poate dura si mai mult.

Ca referinta: i5 7200U, 256GB SSD, 8GB RAM: 2-3 ore (download + install + eventuale probleme cu download-uri)

Titlul sectiunii este destul de intuitiv: trebuie sa faceti update versiunii de Windows la cel putin 2004 (numarul versiunii, nu are legatura cu vreun an).

Start > Settings > System > About (jos) > Windows specifications > Version

Start > Settings > Update & Security > Windows Update > Update now

• Apasati pe Start
• Cautati 'Turn Windows features on or off'
• Bifati optiunea de 'Windows Subsystem for Linux' !
• Apasati OK
• Restartati calculatorul.

• Apasati pe Start
• Cautati *Powershell*, click dreapta si apasati 'Run as administrator'.
• Rulati urmatoarea comanda:

Enable-WindowsOptionalFeature -Online -FeatureName VirtualMachinePlatform

Click aici pentru download.

Rulati instalarea, asigurati-va ca se termina cu succes.

• Intrati pe Microsoft Store
• Cautati 'Ubuntu 20.04'
• Apasati Download
• Dupa ce se termina descarcarea, porniti aplicatia.

Cand porniti aplicatia Ubuntu, veti primi un prompt (ecran) legat de setup. Urmati instructiunile de pe ecran.

Navigare prin kernel-ul Linux pana ajungem in zona partajata cu Windows.

sergiu@SERGIU:~$ cd ..
sergiu@SERGIU:/home$ cd ..
sergiu@SERGIU:/$ ls
bin   dev  home  lib    lib64   media  opt   root  sbin  srv  tmp  var
boot  etc  init  lib32  libx32  mnt    proc  run   snap  sys  usr
sergiu@SERGIU:/$ cd mnt
sergiu@SERGIU:/mnt$ ls
b  c  d

Ne montam pe drive-ul C

sergiu@SERGIU:/mnt$ cd c

Partea de mai jos o sa fie diferita pentru fiecare. 'sergi' este prescurtarea cu 5 caractere a username-ului Sergiu. Asemanator, va trebui sa inlocuiti dupa caz, pentru voi.

sergiu@SERGIU:/mnt/c$ cd Users
sergiu@SERGIU:/mnt/c/Users$ ls
'All Users'   Default  'Default User'   Public   desktop.ini   sergi
sergiu@SERGIU:/mnt/c/Users$ cd sergi
sergiu@SERGIU:/mnt/c/Users/sergi$ cd Desktop/
sergiu@SERGIU:/mnt/c/Users/sergi/Desktop$

Alternativ, puteti instala aplicatia oricarui Distro Linux (disponibila pe Windows App Store) si sa faceti un setup asemanator. Ba mai mult, puteti avea mai multe Distro-uri care ruleaza in acelasi timp, dar trebuie sa stiti cum sa le porniti/inchideti/setati ca default etc.

O aplicatie de virtualizare reprezinta un layer software ce se instaleaza pe un sistem de operare gazda, permitand astfel rularea simultana a mai multor sisteme de operare. Situatii in care este util sa avem o masina virtuala:

• Rularea/testarea unor programe pe diverse platforme
• Instalarea unor aplicatii independente de configuratia hardware
• Recuperarea datelor

• VMware
• Oracle VirtualBox

Putem descarca VirtualBox (ce este VirtualBox?) accesand link-ul virtualbox.org, iar in functie de sistemul de operare pe care il avem instalat selectam pachetul dorit din lista prezentata la sectiunea ,,VirtualBox platform packages”.

• Dupa descarcare, rulam executabilul si porneste wizard-ul de instalare.
• Se selecteaza continutul care sa fie instalat si, eventual, se alege calea de instalare.
• Se accepta instalarea si resetarea conexiunii la internet.

• Pentru a adauga o noua masina virtuala, se apasa butonul ,,New”.
• Se alege un nume pentru noul sistem de operare (preferabil, sugestiv). Deoarece optam pentru un sistem de operare Linux, la sectiunea Type alegem Linux, iar la sectiunea Version o sa alegem distributia dorita (in acest caz, Ubuntu 64bit).
• Urmatorul pas este alocarea unui hard disk virtual (similar cu HDD-ul). Dintre cele 3 optiuni, neavand diferente prea mari intre ele, o sa selectam VDI(VirtualBox Disk Image).
• Acum o sa alegem crearea unui nou hard disk (,,Create a virtual hard disk now”), dupa care selectam ,,Dynamically allocated” pentru nu a tine memoria de pe calculatorul nostru rezervata si sa nu o folosim in totalitate.
• Este nevoie de minim 10gb destinati HDD-ului virtual, dar puteti aloca cat doriti.

Pentru a descarca o versiune de Ubuntu accesam link-ul ubuntu.com.

• Deschideti masina virtuala apasand butonul ,,Start” si selectati calea catre versiunea de Ubuntu descarcata.
• Daca avem conexiune la internet este de preferat sa se bifeze optiunile pentru descarcarea update-urilor si third-party.
• Deoarece nu exista posibilitatea sa accesam alte zone in afara zonei dedicate masinii virtuale, alegem optiunea de a formata disk-ul si instalarea Ubuntu-lui de la zero. Confirmam formatarea.
• Selectam zona in care ne aflam si formatul tastaturii.
• Alegem un nume de utilizator si numele computer-ului cat si o parola de autentificare.
• Intr-un final, urmeaza partea de instalare efectiva, durata fiind variabila in functie de resursele alocate pentru sistem. La sfarsit, este necesar un reboot pentru a putea folosi sistemul in mod normal.

O alta metoda pentru instalarea Ubuntu-lui pe masina virtuala este prezentata in urmatorul tutorial video.

Deoarece optiunea de Dual-Boot implica complexitate mai mare, o vom adresa utilizatorilor ce se considera avansati. Din acest motiv, nu va exista un ghid, din cauza multitudinilor de optiuni si sisteme disponibile, care au setari diferite. Cu toate acestea, va lasam urmatorul tutorial video.