Ne propunem să configurăm Varnish ca front-end pentru un server web configurat de noi. Pentru aceasta vom configura instanța Varnish de pe mașina virtuală varnish
ca front end pentru serverul web de pe mașina virtuală web
și apoi vom face măsurători.
Pentru început, configurați instanța Varnish de pe mașina virtuală varnish
să folosească pe post de back end serviciul web de pe mașina virtuală web.
80
la adresa IP 192.168.0.2
.
După configurarea Varnish serviciul trebuie repornit folosind comanda
root@varnish:~# service varnish restart
Pentru a testa conectați-vă din browser-ul de pe stația gazdă la adresa serverului Varnish: http://192.168.0.3/. Dacă totul a mers cum trebuie va apărea o pagină cu mesajul Say hello to my little friend!.
Același mesaj poate fi accesat direct de la serverul web: http://192.168.0.2/, doar că nu va mai trece prin serverul Varnish.
Pentru a măsura durata transferului cu și fără Varnish, folosiți httperf
pe stația gazdă (mjolnir
) pentru a descărca un fișier dintre cele accesibile la adresa http://192.168.0.3/data/ (sau http://192.168.0.2/data/); de indicat este să folosiți fișierul 10M.dat
de dimesiunea cea mai mare. Folosiți conectarea la ambele servere (cu și fără suport Varnish) pentru a face diferența.
În timpul în care rulați httperf
urmăriți folosind htop
încărcarea pe cele două mașini virtuale. Observați încărcarea serverului Varnish atunci când acesta este folosit, sau a serverului Apache la conexiunile directe.
--uri
la httperf
ca să precizați pagina care să fie accesată. În cazul nostru ar fi vorba de http://192.168.0.2/data/10M.dat sau http://192.168.0.3/data/10M.dat.
Observati diferența de Request rate
între conexiunea directă la serverul web și conexiunea prin intermediul serverului Varnish.