Differences
This shows you the differences between two versions of the page.
|
poo-is-ab:laboratoare:05 [2025/09/23 20:00] razvan.cristea0106 |
poo-is-ab:laboratoare:05 [2025/10/11 20:12] (current) razvan.cristea0106 [Supraîncărcarea operatorilor] |
||
|---|---|---|---|
| Line 15: | Line 15: | ||
| ==== Introducere ==== | ==== Introducere ==== | ||
| - | În acest laborator, ne vom concentra pe aprofundarea conceptului de **overloading (supraîncărcare)**, un aspect esențial al **POO**. Așa cum am introdus deja în [[poo-is-ab:laboratoare:02|laboratorul 2]], atunci când am discutat despre **polimorfism**, am înțeles că supraîncărcarea se referă la posibilitatea de a defini mai multe funcții cu același nume, dar cu semnături diferite. Acest mecanism se aplică atât funcțiilor libere, cât și metodelor în cadrul unei clase. | + | În acest laborator, ne vom concentra pe aprofundarea conceptului de **overloading (supraîncărcare)**, un aspect esențial al **POO**. Așa cum am introdus deja în [[poo-is-ab:laboratoare:03|laboratorul 3]], atunci când am discutat despre **polimorfism**, am înțeles că supraîncărcarea se referă la posibilitatea de a defini mai multe funcții cu același nume, dar cu semnături diferite. Acest mecanism se aplică atât funcțiilor libere, cât și metodelor în cadrul unei clase. |
| Este important de subliniat că supraîncărcarea nu schimbă comportamentul fundamental al unei **funcții** sau **metode**, ci oferă alternative prin care acestea pot fi apelate, în funcție de tipul și numărul parametrilor. Cu alte cuvinte, **funcția** sau **metoda** își păstrează scopul de bază, dar poate trata diverse scenarii sau tipuri de date fără a necesita **nume diferite**. Această flexibilitate contribuie la creșterea lizibilității codului și la reducerea redundanței, permițând programatorilor să scrie cod mai clar și mai modular. | Este important de subliniat că supraîncărcarea nu schimbă comportamentul fundamental al unei **funcții** sau **metode**, ci oferă alternative prin care acestea pot fi apelate, în funcție de tipul și numărul parametrilor. Cu alte cuvinte, **funcția** sau **metoda** își păstrează scopul de bază, dar poate trata diverse scenarii sau tipuri de date fără a necesita **nume diferite**. Această flexibilitate contribuie la creșterea lizibilității codului și la reducerea redundanței, permițând programatorilor să scrie cod mai clar și mai modular. | ||
| Line 112: | Line 112: | ||
| Persoana persoana(22, "Andrei"); | Persoana persoana(22, "Andrei"); | ||
| - | afisarePersoana(persoana); | + | afisarePersoana(persoana); // apelarea functiei friend este identica cu a unei functii clasice din C/C++ |
| return 0; | return 0; | ||
| Line 120: | Line 120: | ||
| În mod evident puteam declara și implementa o metodă simplă de afișare în loc să optăm pentru o funcție **friend**. Trebuie însă menționat faptul că este doar un exemplu didactic pentru a putea înțelege cum putem folosi funcțiile **friend** în limbajul C++. | În mod evident puteam declara și implementa o metodă simplă de afișare în loc să optăm pentru o funcție **friend**. Trebuie însă menționat faptul că este doar un exemplu didactic pentru a putea înțelege cum putem folosi funcțiile **friend** în limbajul C++. | ||
| - | <note warning>Deși sunt declarate în interiorul clasei **funcțiile friend** se numesc **funcții** și **nu metode** datorită faptului că **nu** primesc **pointerul this** în lista de parametri. Cuvântul cheie **friend** se utilizează **doar** la declararea funcției pentru a înștința compilatorul că este vorba despre o **funcție** și **nu** despre o **metodă**, iar implementarea acesteia este **identică** cu a unei **funcții clasice din C++**.</note> | + | <note warning>Deși sunt declarate în interiorul clasei **funcțiile friend** se numesc **funcții** și **nu metode** datorită faptului că **nu** primesc **pointerul this** în lista de parametri. Cuvântul cheie **friend** se utilizează **doar** la declararea funcției pentru a anunța compilatorul că este vorba despre o **funcție** și **nu** despre o **metodă**, iar implementarea acesteia este **identică** cu a unei **funcții clasice din C/C++**.</note> |
| Vom folosi foarte mult acest tip de funcții după cum vom vedea în cele ce urmează la supraîncărcarea operatorilor limbajului C++. | Vom folosi foarte mult acest tip de funcții după cum vom vedea în cele ce urmează la supraîncărcarea operatorilor limbajului C++. | ||
| Line 245: | Line 245: | ||
| </code> | </code> | ||
| - | <note important>Se poate observa ca la **forma postfixată** avem un parametru de care **nu** ne folosim. Acel parametru este **doar** pentru a asigura **polimorfismul**, compilatorul făcând distincția între cele două variante de operator de incrementare.</note> | + | <note important>Se poate observa că la **forma postfixată** avem un parametru de care **nu** ne folosim. Acel parametru este **doar** pentru a asigura **polimorfismul**, compilatorul făcând distincția între cele două variante de operator de incrementare.</note> |
| Pentru **operatorul de decrementare** se aplică aceleași **exact** aceeași pași, încercați să îl implementați voi pentru a putea înțelege mai bine cum funcționează conceptul de **overloading**. | Pentru **operatorul de decrementare** se aplică aceleași **exact** aceeași pași, încercați să îl implementați voi pentru a putea înțelege mai bine cum funcționează conceptul de **overloading**. | ||
| Line 299: | Line 299: | ||
| == Supraîncărcarea operatorilor == și != == | == Supraîncărcarea operatorilor == și != == | ||
| - | **Operatorul %%==%%** este folosit pentru a testa egaliatetea dintre doi operanzi, deci prin urmare trebuie să returneze o valoare de adevăr (**true** sau **false**). Îl supraîncârcăm ca funcție membră, deoarece avem deja un parametru existent, și anume **pointerul this**, la care mai adăugăm un alt parametru care reprezintă **obiectul cu care facem comparația**. | + | **Operatorul %%==%%** este folosit pentru a testa egalitatea dintre doi operanzi, deci prin urmare trebuie să returneze o valoare de adevăr (**true** sau **false**). Îl supraîncârcăm ca funcție membră, deoarece avem deja un parametru existent, și anume **pointerul this**, la care mai adăugăm un alt parametru care reprezintă **obiectul cu care facem comparația**. |
| Același lucru putem spune și despre **operatorul %%!=%%**, numai că el face exact **opusul** a ceea ce face operatorul de testare a egalității între doi operanzi, adică verifică dacă valorile celor doi termeni sunt **diferite**. | Același lucru putem spune și despre **operatorul %%!=%%**, numai că el face exact **opusul** a ceea ce face operatorul de testare a egalității între doi operanzi, adică verifică dacă valorile celor doi termeni sunt **diferite**. | ||
| Line 543: | Line 543: | ||
| istream& operator>>(istream& in, NrComplex& z) | istream& operator>>(istream& in, NrComplex& z) | ||
| { | { | ||
| - | cout << "Introduceti partea reala a numarului complex: "; | + | std::cout << "Introduceti partea reala a numarului complex: "; |
| in >> z.real; | in >> z.real; | ||
| - | cout << "Introduceti partea imaginara a numarului complex: "; | + | std::cout << "Introduceti partea imaginara a numarului complex: "; |
| in >> z.imaginar; | in >> z.imaginar; | ||
