Variabilele sunt moduri în care referențiem valori de anumite tipuri. Spre deosebire de limbaje de programare precum C sau C++, în python tipurile de date sunt identificate în momentul inițializării.
Câteva exemple de tipuri din python sunt:
x = 2 #int - număr întreg x = 2.7 #float - număr cu zecimale x = "c" #char - caracter ASCII x = True #bool - valoare logică: True/False
Odată ce a fost asignat un tip de date, putem reasigna alt tip printr-o nouă inițializare (ca mai sus), însă anumite tipuri de date nu pot fi combinate, de exemplu: să adunăm un număr întreg la un șir de caractere.
Șirurile/Vectorii sunt variabile mai inteligente de o anumită dimensiune ce pot stoca un șir de valori de fiecare tip de mai sus. Exemplu:
x = "Hello Python!!!" #string - șir de caractere, declarat direct folosind "" x = ['h', 'e', 'l', 'l', 'o'] #string - declarat ca vector de caractere ASCII x = [2, 3.2, 21, 12] #array - vector de numere
Un lucru atipic la Python față de multe limbaje de programare clasice, este faptul că acesta ne permite să avem valori din tipuri diferite de date în cadrul aceluiași vector (numere întregi, șiruri de caractere și valori logice).
Propoziția if este o propoziție condițională folosită pentru a executa instrucțiuni în funcție de anumite condiții. Construcția if-else se traduce prin “dacă - altfel”:
a = 10 if a == 10: # Dacă a este egal cu 10 a = a / 2 # Fă operații dacă a este 10 else: # Altfel a = a * 2 # Fă operații când a este diferit de 10
Structura for este o structură repetitivă în funcție de o condiție. Mod de utilizare:
fruits = ["măr", "cireșe", "pară", "banană"] # for element în vector_de_elemente: for f in fruits: print(x) # Codul de mai sus va afișa: măr cireșe pară banană # Alternative mai apropiate de C: # for element în range(valoare maximă care nu va fi atinsă): for x in range(6): print(x) # Codul de mai sus va afișa: 0 1 2 3 4 5 # for element în range(valoare inițială, valoare maximă care nu va fi atinsă, valoare de increment) # Ultima valoare poate lipsi din construcție, fiind implicită valoarea de 1 for x in range(2, 10, 2): print(x) # Codul de mai sus va afișa: 2 4 6 8
Accesarea unei anumite valori dintr-un vector se face prin index-ul(poziția) valorii din vector.
v = [1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10] sum = 0 print(v[3]) # afișează valoarea de pe poziția 4: 4 (indexarea se face începând de la 0) for i in range(len(v)): sum = sum + v[i] print(sum) # afișează 55 # O altă alternativă de calcul al sumei ar fi fost: for element in v: sum = sum + element
Pentru a putea interacționa cu simulatorul, fiecare din funcțiile expuse în Python de către placă trebuie prefixate cu “basic” (care este obiectul în care se află funcțiile respective).
Un exemplu de astfel de funcție este scrierea unui șir de caractere pe ecran:
basic.show_string('Hello!')
Funcțiile principale pe care le avem la dispoziție sunt:
basic.show_string('Hello!')
basic.show_number(0)
basic.show_leds(""" . # . # . # # # # # # # # # # . # # # . . . # . . """) # Se va afișa o inimă din Led-uri # # - semnifică led aprins # . - semnifică led stins
basic.clear_screen()
basic.pause(1000)
Funcții pentru redarea sunetelor folosind simulatorul de Microbit:
freq = Note.D music.play_tone(Note.C, 1000)
melody = music.built_in_melody(Melodies.ENTERTAINER) # Vom folosi o melodie predefinită music.start_melody(melody, MelodyOptions.ONCE) # Redă o singură dată melodia
soundExpression.giggle.play_until_done()
Funcționalitățile explicate mai sus, dar și altele pot fi găsite în documentație.