Testarea de integrare este un tip de testare în care două sau mai multe componente diferite ale unei aplicații software sunt testate împreună pentru a valida corectitudinea interacțiunii dintre acestea. Testarea de integrare este realizată de obicei după testarea unitară și ajută la identificarea timpurie a defectelor aplicației pe parcursul ciclului de dezvoltare.

Piramida de Testare este un framework popular care ilustrează proporția diferitelor tipuri de teste într-o strategie de testare software. Ideea este să se concentreze resursele pe automatizarea testelor la niveluri inferioare (teste unitare și de integrare) și să se minimizeze testele E2E (end-to-end), care sunt mai costisitoare.

Cele 3 niveluri ale piramidei sunt:

• Testarea Unitară: Baza piramidei. Se concentrează pe componente individuale. Sunt rapide și de obicei automatizate.
• Testarea de Integrare: Nivelul intermediar. Verifică interacțiunile dintre componentele integrate.
• Testarea E2E: Vârful piramidei. Verifică întregul sistem din perspectiva utilizatorului. Sunt mai puține la număr, mai lente și mai fragile.

Există două abordări principale:

1. Abordarea Big Bang
2. Abordarea Incrementală

În această abordare, toate modulele sunt integrate și testate simultan, ca un întreg.

Avantaje:

• Potrivită pentru sisteme simple, cu puține dependențe între componente
• Nu necesită planificare amănunțită
• Ușor de configurat, toate modulele sunt integrate dintr-odată
• Efort redus de coordonare și management

Dezavantaje:

• Costisitoare și consumatoare de timp pentru sisteme mari
• Detectarea defecțiunilor este întârziată
• Greu de identificat erorile în module specifice
• Dificil de depanat din cauza complexității

Recomandări:

• Definirea clară a interacțiunilor dintre module
• Logare detaliată pentru localizarea precisă a erorilor
• Util pentru aplicații simple

Modulele cu logică apropiată sunt grupate și testate treptat, nu toate simultan. Procesul continuă până când toate modulele sunt integrate și testate.

Avantaje:

• Detectarea timpurie a defecțiunilor
• Localizarea mai ușoară a problemelor
• Strategie de testare mai flexibilă

Dezavantaje:

• La începutul proiectului, unele funcționalități pot lipsi, necesitând „stubs” și „drivers”
• Necesită definirea completă a sistemului pentru a putea fi împărțit în module mici

Testarea incrementală poate fi împărțită în:

1. Bottom-up: Se testează mai întâi componentele low-level (fundamentale), apoi cele high-level
2. Top-down: Se începe cu componentele high-level (complexe), apoi cele low-level
3. Hibrid: Se combină cele două abordări

• Componente low-level: funcții simple, structuri de date
• Componente de high-level: management utilizatori, procesare comenzi, mecanisme de securitate

Exemplu comparativ (site eCommerce):

Se începe cu modulele low-level și se urcă treptat. De exemplu: de la „tricouri” → „haine bărbați” → „îmbrăcăminte”.

Când să o folosești:

• Complexitatea este în componentele low-level
• Se dezvoltă incremental
• Localizarea defecțiunilor este esențială
• Componentele high-level nu sunt încă dezvoltate

Se pornește de la modulele high-level către cele low-level. Oferă o imagine de ansamblu devreme în proiect.

Când să o folosești:

• Funcționalitățile critice sunt în componentele high-level
• Se dorește simularea interacțiunii utilizatorului
• Modulele low-level sunt stabile
• Se dorește validarea rapidă a funcționalităților vizibile

Se combină top-down și bottom-up.

Avantaje:

• Flexibilitate în funcție de proiect
• Verificarea simultană a componentelor high și low level

Dezavantaje:

• Planificare și coordonare complexă
• Necesită comunicare eficientă în echipă
• Dificultate în schimbarea între metodele de integrare

Pentru a clona repo-ul și a accesa resursele aferente laboratorului:

student@tsc:~$ git clone git@github.com:cs-pub-ro/systems-testing.git
student@tsc:~$ cd systems-testing/laboratories
student@tsc:~/laboratories$ cd integration-testing

Dacă aveți local repo-ul, asigurați-vă că aveți ultima versiune.

student@tsc:~$ cd systems-testing
student@tsc:~$ git pull

Dacă folosiți un fork al repo-ului, asigurați-vă că este sincronizat cu repo-ul principal.

pip install pytest
pip install requests

În partea practică vom realiza teste de integrare pentru o aplicație web de tip REST API care permite gestionarea task-urilor personale, fiind disponibilă aici: https://todo.pixegami.io. Un task este caracterizat de un user id, task id, descriere (content) și status de finalizare (is_done).

În documentația aplicației (https://todo.pixegami.io/docs) sunt descrise operațiile expuse, și anume:

• crearea unui task
• obținerea unui task
• listarea task-urilor
• modificarea unui task
• ștergerea unui task

După ce a fost realizată testarea unitara a modulelor aplicației (endpoints, baze de date, s.a.), trebuie să fie validată interacțiunea dintre acestea. Astfel, se dorește să se testeze ca operațiile pe task-uri descrise mai sus se execută cu succes.

• 1. Implementați un test de integrare pentru operația de creare a unui task.

• 2. Implementați un test de integrare pentru operația de modificare a unui task.

• 3. Implementați un test de integrare pentru operația de listare a 3 task-uri.

• 4. Implementați un test de integrare pentru operația de ștergere a unui task

• 5. Implementați câte un test care verifică comportamentul API-ului atunci când se încearcă accesarea (GET), modificarea (UPDATE) sau ștergerea (DELETE) unui task inexistent.

• 6. Implementați un test care verifică comportamentul API-ului create_task cu date invalide.