This is an old revision of the document!
În literatura de specialitate, embedded domain-specific languages (EDSL) sunt considerate unele dintre principalele aplicații ale programării funcționale. Sintagma merită explicată pe componente. Un domain-specific language (DSL) este un limbaj de programare restrâns, dedicat unui domeniu particular; exemple bine-cunoscute sunt HTML (pentru descrierea paginilor web) și SQL (pentru interogarea bazelor de date). Acestea se opun așa-ziselor general-purpose languages, care pot fi utilizate într-o gamă largă de domenii, fiind cazul limbajelor C, Java, Python, și al limbajelor studiate la PP. Deși restrânse, DSL-urile sunt înzestrate cu o serie de operații expresive dedicate, care simplifică masiv modelarea în cadrul domeniului specific către care au fost țintite.
Pentru implementarea unui DSL, există următoarele două variante:
Continuând pe varianta embedded (de exemplu, în Haskell), un DSL poate utiliza două tipuri de reprezentări în cadrul limbajului gazdă:
Int
etc.), iar operațiile pe expresii (adunare etc.) manipulează valorile acestoraTema propune ca studiu de caz un mic DSL embedded în Haskell pentru lucrul cu imagini. Pe parcursul etapelor, vom explora ambele modalități de reprezentare de mai sus (shallow, respectiv deep), avantajele și dezavantajele fiecăreia, precum și corespondența lor conceptuală.
Tema este împărțită în 3 etape:
Deadline-ul depinde de semigrupa în care sunteți repartizați. Restanțierii care refac tema și nu refac laboratorul beneficiază de ultimul deadline, și anume în zilele de 26.04, 10.05, respectiv 17.05.
Rezolvările tuturor etapelor pot fi trimise până în ziua laboratorului 10 (deadline hard pentru toate etapele). Orice exercițiu trimis după un deadline soft se punctează la jumătate. Cu alte cuvinte, nota finală pe etapă se calculează conform formulei: n = (n1 + n2) / 2 (n1 = nota obținută înainte de deadline; n2 = nota obținută după deadline). Când toate submisiile preced deadline-ul, nota pe ultima submisie constituie nota finală (întrucât n1 = n2).
În fiecare etapă, veți valorifica ce ați învățat în săptămâna anterioară și veți avea la dispoziție un schelet de cod, cu toate că vor exista trimiteri la etapele anterioare. Enunțul caută să ofere o imagine de ansamblu atât la nivel conceptual, cât și în privința aspectelor care se doresc implementate, în timp ce detaliile se găsesc direct în schelet.
În această etapă, ne vom concentra pe o reprezentare concretă a imaginilor din cadrul DSL-ului menționat anterior, corespunzătoare ideii de shallow embeddings. Astfel, fiecare imagine, denumită de acum încolo regiune (bidimensională), va fi reprezentată prin funcția ei caracteristică, având tipul Point → Bool
. Rolul acestei funcții este de a preciza care puncte din spațiu aparțin regiunii respective (rezultat True
) și care nu (rezultat False
). Similar, o transformare a unei regiuni (de exemplu, translație), este reprezentată printr-o funcție care operează la nivelul punctelor, având tipul Point → Point
.
Veți implementa funcții care:
Deși numărul funcțiilor este mai mare, majoritatea se implementează în câteva cuvinte. cicles
și infiniteCircles
sunt deja implementate, dar sarcina este de a înțelege utilitatea evaluării leneșe în cadrul acestora.
Construcțiile și mecanismele de limbaj pe care le veți exploata în rezolvare sunt:
let
sau where
).
Modulul de interes din schelet este Shallow
, care conține reprezentarea regiunilor și a transformărilor, precum și operațiile pe care trebuie să le implementați. Găsiți detaliile despre funcționalitate și despre constrângerile de implementare, precum și exemple, direct în schelet. Aveți de completat definițiile care încep cu *** TODO ***
.
Pentru rularea testelor, încărcați în interpretor modulul TestShallow
și evaluați main
.
Este suficient ca arhiva pentru vmchecker să conțină doar modulul Shallow
.
Data.List
. Este foarte posibil ca o funcție de prelucrare de care aveți nevoie să fie deja definită aici.case
și gărzi, în locul if-urilor imbricate.combineTransformations
, pentru evidențierea corespondenței cu aplicările individuale ale transformărilor din listă.