Prolog: Introducere

• Data publicării: 26.04.2021
• Data ultimei modificări: 26.04.2021

Scopul acestui laborator este introducerea în programarea logică și învățarea primelor noțiuni despre Prolog.

Aspectele urmărite sunt:

• diferențierea dintre aceasta paradigmă și cele studiate anterior
• familiarizarea cu entitățile limbajului: fapte, reguli, scopuri
• sintaxa Prolog
• structuri de date

Folosim SWI-Prolog, așa cum este detaliat aici.

În cadrul laboratorului, recomandăm folosirea swipl în modul următor:

• se rulează comanda comanda swipl în terminal, sau direct swipl fisier.pl pentru a încărca un fișier existent
  • alternativ, se poate folosi comanda prolog
• se salvează faptele și regulile într-un fișier cu extensia .pl
• pentru a invoca editorul, se pot folosi următoarele comenzi:
  • edit., dacă a fost deja încărcat un fișier
  • edit(file('new.pl'))., pentru a crea un fișier nou
  • edit('new.pl'), dacă fișierul a fost creat anterior
• dacă fișierul nu a fost încărcat prin argument în linia de comandă, se încarcă folosind comanda consult('file.pl').
• pentru a reîncărca toate fișierele modificate de la ultima încărcare, se folosește comanda make.
• pentru a ieși din terminalul swipl, se folosește comanda halt.

Simbolul % transformă restul rândului într-un comentariu.

Limbajul Prolog (al cărui nume provine de la Programmable Logic) este un limbaj logic, descriptiv, care permite specificarea problemei de rezolvat în termenii unor fapte cunoscute despre obiectele universului problemei și ai relațiilor existente între aceste obiecte.

Tot ceea ce nu este cunoscut sau nu poate fi demonstrat este considerat a fi fals (ipoteza lumii închise).

Execuția unui program Prolog constă în deducerea implicațiilor acestor fapte și relații, programul definind astfel o mulțime de consecințe ce reprezintă înțelesul sau semnificația declarativă a programului.

Un program Prolog conține următoarele entități:

• fapte despre obiecte și relațiile existente între aceste obiecte
• reguli despre obiecte și relațiile dintre ele, care permit deducerea (inferarea) de noi fapte pe baza celor cunoscute
• întrebări, numite și scopuri, despre obiecte și relațiile dintre ele, la care programul răspunde pe baza faptelor și regulilor existente

Faptele sunt predicate de ordinul întâi de aritate n, considerate adevărate. Ele stabilesc relații între obiectele universului problemei. Numărul de argumente ale faptelor este dat de aritatea (numărul de argumente) corespunzătoare a predicatelor.

Exemple de fapte:

papagal(coco).
iubeste(mihai, maria).
iubeste(mihai, ana).
frumoasa(ana).
bun(gelu).
deplaseaza(cub, camera1, camera2).

Structurile au aceeași sintaxă cu faptele, dar apar ca argumente ale predicatelor.

Exemplu de structură:

are(ion,carte(aventuri,2002)).

Obținerea consecințelor sau a rezultatului unui program Prolog se face prin fixarea unor scopuri care pot fi adevărate sau false, în funcție de conținutul bazei de cunoștințe Prolog. Scopurile sunt predicate pentru care se dorește aflarea valorii de adevăr în contextul faptelor existente în baza de cunoștințe.

Cum scopurile pot fi văzute ca întrebări, rezultatul unui program Prolog este răspunsul la o întrebare (sau la o conjuncție de întrebări). Acest răspuns poate fi afirmativ, true, sau negativ, false (în alte versiuni de Prolog răspunsul poate fi yes sau no; sau true sau fail).

Se va vedea mai târziu că programul Prolog, în cazul unui răspuns afirmativ la o întrebare, poate furniza și alte informații din baza de cunoștințe.

Considerând baza de cunoștințe specificată anterior, se pot pune diverse întrebări, cum ar fi:

?- iubeste(mihai, maria).
true.
?-papagal(coco).
true.
?- papagal(mihai).
false.
?- inalt(gelu).
false.

În exemplele prezentate până acum, argumentele faptelor și întrebărilor au fost obiecte particulare, numite și constante sau atomi simbolici. Predicatele Prolog, ca orice predicate în logica cu predicate de ordinul I, admit ca argumente și obiecte generice numite variabile.

În Prolog, prin convenție, numele argumentelor variabile începe cu literă mare iar numele constantelor simbolice începe cu literă mică.

O variabilă poate fi instanțiată (legată) dacă există un obiect asociat acestei variabile, sau neinstanțiată (liberă) dacă nu se știe încă ce obiect va desemna variabila.

Semnul _ (underscore) desemnează o variabila a cărei valoare nu interesează.

?- papagal(coco).
true.
?- papagal(CineEste).
CineEste = coco
?- deplaseaza(_, DeUnde, Unde).
DeUnde = camera1, Unde = camera2

La fixarea unui scop Prolog care conține variabile, acestea sunt neinstanțiate iar sistemul încearcă satisfacerea acestui scop căutând printre faptele din baza de cunoștințe un fapt care poate identifica cu scopul, printr-o instanțiere adecvată a variabilelor din scopul dat. Este vorba de fapt de un proces de unificare a predicatului scop cu unul din predicatele fapte existente în baza de cunoștințe.

În exemplul de mai jos exista mai multe răspunsuri posibile. Prima soluție este dată de prima unificare și există atâtea soluții câte unificări diferite există.

?- iubeste(mihai, X).

La realizarea primei unificări se marchează faptul care a unificat și care reprezintă prima soluție. La obținerea următoarei soluții, căutarea este reluată de la marcaj în jos în baza de cunoștințe.

Obținerea primei soluții este de obicei numită satisfacerea scopului iar obținerea altor soluții , resatisfacerea scopului.

La satisfacerea unui scop căutarea se face întotdeauna de la începutul bazei de cunoștințe. La resatisfacerea unui scop, căutarea se face începând de la marcajul stabilit de satisfacerea anterioară a acelui scop.

Sistemul Prolog, fiind un sistem interactiv, permite utilizatorului obținerea fie a primului răspuns, fie a tuturor răspunsurilor. În cazul în care, după afișarea tuturor răspunsurilor, un scop nu mai poate fi resatisfăcut, sistemul răspunde false.

In exemplul de mai jos, tastând caracterul “;” și Enter, cerem o nouă soluție.

?- iubeste(mihai, X). 
X = maria;
X = ana;
false.
?- iubeste(Cine, PeCine).
Cine = mihai, PeCine = maria;
Cine = mihai, PeCine = ana;
false.

O regulă Prolog exprimă un fapt care depinde de alte fapte și este de forma:

S :- S1, S2, ..., Sn.

Fiecare Si, i = 1,n și S au forma faptelor Prolog, deci sunt predicate, cu argumente constante, variabile sau structuri. Faptul S care definește regula, se numește antet de regulă, iar S1, S2,…, Sn formează corpul regulii și reprezintă conjuncția de scopuri care trebuie satisfăcute pentru ca antetul regulii să fie satisfăcut.

Fie următoarea bază de cunoștințe:

frumoasa(ana).                                         %1
bun(vlad).                                             %2
cunoaste(vlad, maria).                                 %3
cunoaste(vlad, ana).                                   %4
iubeste(mihai, maria).                                 %5
iubeste(X, Y):- bun(X), cunoaste(X, Y), frumoasa(Y).   %6

Se observă definirea atât printr-un fapt(linia 5), cât și printr-o regulă (linia 6) a predicatului iubeste(?Cine, ?PeCine).

• Aritmetici: + - * /
• Relaționali: =\= < > =< >= =:= is
• Logici: , (si) ; (sau) \+ (not)

La scrierea expresiei 1+2\*(X/Y), valoarea acesteia nu este calculată, ci expresia este reținută ca atare. Se poate observa că operatorii =:= și is forțează evaluarea unei expresii, pe când = verifica doar egalitatea structurală.

De asemenea, is și = pot primi variabile neinstanțiate pe care le instanțiază (is doar în partea stângă).

?- 1 + 2 =:= 2 + 1.
true.

?- 1 + 2 = 2 + 1. 
false.

?- X = 2 + 1. 
X = 2+1.

?- X is 2 + 1. 
X = 3.

?- X =:= 2 + 1. 
ERROR: =:=/2: Arguments are not sufficiently instantiated

Operatorul unar \+ folosit pentru un operand reprezintă faptul că nu se poate demonstra că operandul este adevărat. Dacă operandul conține variabile, \+ denotă că nu există nicio legare pentru variabile astfel încât operandul să fie adevărat.

• Lista vida: []
• Lista cu elementele a, b, c: [a,b,c]
• Lista nevida: [Prim|Rest] – unde variabila Prim unifică cu primul element al listei, iar variabila Rest cu lista fără acest prim element
• Lista care începe cu n elemente X1, X2, ..., XN și continua cu o alta lista Rest: [X1,X2,...,XN|Rest]

Pentru claritate, antetele predicatelor se scriu sub forma:

• predicat/nrArgumente
• predicat(+Arg1, -Arg2, ?Arg3, …, +ArgN)

Pentru a diferenția intrările (+) de ieșiri(-), se prefixează argumentele cu indicatori. Acele argumente care pot fi fie intrări, fie ieșiri se prefixează cu '?'. Instanțierea parametrilor ține de specificarea acestora:

• Arg1 va fi instanțiat atunci când se va încerca satisfacerea p/3
• Arg2 se va instanția odată cu satisfacerea p/3
• Arg3 va putea fi instanțiat sau nu atunci când se va satisface p/3

• Cheatsheet
• Schelet
• Soluții

• Learn prolog now!
• Logic, Programming, and Prolog
• Built-in Predicates