pthreads reprezintă o bibliotecă din C/C++, nativă Linux, prin care se pot implementa programe multithreaded.
Spre deosebire de OpenMP, pthreads este low-level și oferă o mai mare flexibilitate în ceea ce privește sincronizarea thread-urilor și distribuirea task-urilor către thread-uri.
Pentru a putea folosi pthreads, este necesar să includem în program biblioteca pthread.h
. De asemenea la compilare este necesar să includem flag-ul -lpthread
:
gcc -o program program.c -lpthread ./program
În pthreads, avem un thread principal, pe care rulează funcția main. Din thread-ul principal se pot crea thread-uri noi, care vor executa task-uri în paralel.
Pentru a crea thread-uri în pthreads, folosim funcția pthread_create
:
int pthread_create(pthread_t *thread, const pthread_attr_t *attr, void *(*thread_function) (void *), void *arg);
unde:
thread
- thread-ul pe care vrem să-l pornimattr
- atributele unui thread (NULL
- atribute default)thread_function
- funcția pe care să o execute thread-ularg
- parametrul trimis la funcția executată de thread (dacă vrem să trimitem mai mulți parametri, îi împachetăm într-un structExemplu de funcție pe care o execută un thread:
void *f(void *arg) { // do stuff // aici putem să întoarcem un rezultat, dacă este cazul pthread_exit(NULL); // termină un thread - mereu apelat la finalul unei funcții executate de thread, dacă nu întoarcem un rezultat în funcție }
Pentru terminarea thread-urilor, care vor fi “lipite înapoi” în thread-ul principal, folosim funcția pthread_join
, care așteaptă terminarea thread-urilor:
int pthread_join(pthread_t thread, void **retval);
unde:
thread
- thread-ul pe care îl așteptăm să termineretval
- valoarea de retur a funcției executate de thread (poate fi NULL
)Exemplu de program scris folosind pthreads:
#include <pthread.h> #include <stdio.h> #include <stdlib.h> #define NUM_THREADS 2 void *f(void *arg) { long id = *(long*) arg; printf("Hello World din thread-ul %ld!\n", id); return NULL; } int main(int argc, char *argv[]) { pthread_t threads[NUM_THREADS]; int r; long id; void *status; long arguments[NUM_THREADS]; for (id = 0; id < NUM_THREADS; id++) { arguments[id] = id; r = pthread_create(&threads[id], NULL, f, (void *) &arguments[id]); if (r) { printf("Eroare la crearea thread-ului %ld\n", id); exit(-1); } } for (id = 0; id < NUM_THREADS; id++) { r = pthread_join(threads[id], &status); if (r) { printf("Eroare la asteptarea thread-ului %ld\n", id); exit(-1); } } return 0; }
În caz că dorim să trimitem mai mulți parametri funcției executate de threads, folosim un struct
, în care incapsulăm datele, și îl trimitem ca parametru al funcției executate de threads.
Exemplu:
Când dorim să paralelizăm operații efectuate pe arrays, fiecărui thread îi va reveni o bucată din array, pe acea bucată executând funcția atribuită lui (thread-ului).
Formula de împărțire:
start_index = id * (double) n / p end_index = min(n, (id + 1) * (double) n / p)), unde id = id-ul thread-ului, n = dimensiunea array-ului, p = numărul de threads
Un mutex (mutual exclusion) este folosit pentru a delimita și pentru a proteja o zonă critică, unde au loc, de regulă, operații de citire și de scriere. Un singur thread intră în zona critică (o rezervă pentru el - lock), unde se execută instrucțiuni, iar celelalte thread-uri așteaptă ca thread-ul curent să termine de executat instrucțiunile din zona critică. După ce thread-ul curent termină de executat instrucțiuni în zona critică, aceasta o eliberează (unlock) și următorul thread urmează aceiași pași.
Pentru zonele critice în pthreads folosim pthread_mutex_t
, care reprezintă un mutex, care asigură faptul că un singur thread accesează zona critică la un moment dat, thread-ul deținând lock-ul pe zona critică în momentul respectiv, și că celelalte thread-uri care nu au intrat încă în zona critică așteaptă eliberarea lock-ului de către thread-ul aflat în zona critică în acel moment.
Funcții pentru mutex:
int pthread_mutex_init(pthread_mutex_t *mutex, const pthread_mutexattr_t *attr);
int pthread_mutex_lock(pthread_mutex_t *mutex);
int pthread_mutex_unlock(pthread_mutex_t *mutex);
int pthread_mutex_destroy(pthread_mutex_t *mutex);
Exemplu de folosire:
Bariera este folosită atunci când dorim să sincronizăm thread-urile încât să ajungă (să se sincronizeze) în același punct. Mai concret, ea asigură faptul că niciun thread, gestionat de barieră, nu trece mai departe de zona în care aceasta este amplasată decât atunci când toate thread-urile gestionate de barieră ajung în aceeași zonă. În pthreads folosim structura pthread_barrier_t
pentru barieră.
Funcții:
int pthread_barrier_init(pthread_barrier_t *barrier, const pthread_barrierattr_t *attr, unsigned count);
int pthread_barrier_wait(pthread_barrier_t *barrier);
int pthread_barrier_destroy(pthread_barrier_t *barrier);
Exemplu de folosire:
Un semafor este un element de sincronizare, care reprezintă o generalizare a mutex-ului. Semaforul are un contor care este incrementat la intrarea unui thread în zona de cod critică și care e decrementat când thread-ul respectiv iese din zona critică (contorul nu poate fi negativ în pthreads).
Pentru a folosi semafoare în pthreads ne folosim de structura sem_t
, pentru care trebuie să includem biblioteca semaphore.h
.
Semafoarele POSIX sunt de două tipuri:
Funcții:
int sem_init(sem_t *sem, int pshared, unsigned int value);
- inițiere semaforint sem_destroy(sem_t *sem);
- distrugere semaforint sem_post(sem_t *sem);
- acquireint sem_wait(sem_t *sem);
- releaseExemplu folosire - producer - consumer:
Variabilele condiție reprezintă o structură de sincronizare, care au asociat un mutex, și ele au un sistem de notificare a thread-urilor, astfel încât un thread să fie blocat până când apare o notificare de la alt thread. Pentru a putea folosi variabile condiție în pthreads ne folosim de structura pthread_cond_t
.
Variabilele condiție sunt folosite pentru a bloca thread-ul curent (mutexul și semaforul blochează celelalte thread-uri). Acestea permit unui thread să se blocheze până când o condiție devine adevărată, moment când condiția este semnalată de thread că a devenit adevărată și thread-ul / thread-urile blocate de condiție își reiau activitatea o variabilă condiție va avea mereu un mutex pentru a avea race condition, care apare când un thread 0 se pregătește să aștepte la variabila condiție și un thread 1 semnalează condiția înainte ca thread-ul 0 să se blocheze
Funcții:
int pthread_cond_init(pthread_cond_t *cond, pthread_condattr_t *attr);
- inițializare variabilă condițieint pthread_cond_destroy(pthread_cond_t *cond);
- distrugere variabilă condițiepthread_cond_t cond = PTHREAD_COND_INITIALIZER;
- inițializare statică a unei variabile condiție (atribute default, nu e nevoie de distrugere / eliberare)int pthread_cond_wait(pthread_cond_t *cond, pthread_mutex_t *mutex);
- blocarea unui thread care așteaptă după o variabilă condițieint pthread_cond_signal(pthread_cond_t *cond);
- deblocarea unui threadint pthread_cond_broadcast(pthread_cond_t *cond);
- deblocarea tuturor thread-urilor blocateExemplu folosire - producer - consumer:
Modelul boss-worker este o versiune generalizată a modelului producer-consumer, unde avem un thread cu rolul de boss / master, care produce task-uri, și restul thread-urilor au rol de worker, ele având rolul de a executa task-urile produse de thread-ul boss.
Task-urile sunt puse într-o coadă de către thread-ul boss și preluate de către thread-urile worker, care le execută.
În general avem un singur thread boss, dar putem avea mai multe thread-uri de tip boss.
Probleme ce pot apărea:
Boss worker se poate implementa folosind:
Thread-urile acționează într-o buclă continuă în ceea ce privește crearea și execuția task-urilor și ele nu își termină execuția când coada este goală, astfel trebuie să avem o modalitate de terminare a execuției thread-urilor boss și workers.
Putem face terminarea thread-urilor în două moduri:
Work crew reprezintă un model de programare paralelă, unde avem un thread principal și N - 1 thread-uri, care sunt controlate de către thread-ul principal, care le creează. Cele N - 1 thread-uri sunt thread-uri de tip worker, care execută task-uri distribuite de către thread-ul principal, pe care, de asemenea, le execută, după ce thread-urile worker au terminat execuția lor.
1. Folosind la alegere modelul work-crew sau boss-worker, implementați însumarea elementelor dintr-o matrice, cu împărțirea matricei pe linii / coloane, fiecare thread cu liniile / coloanele sale, pe baza scheletului.