Pentru a defini variabile in Puppet, folosim sintaxa $variabila, atat pentru atribuire, cat si pentru referentiere.

Rescriem manifestul pentru fisierul my_file, definind continutul fisierului intr-o variabila:

$my_content = "File created using Puppet."

file {'my_file':
  path    => '/tmp/my_file',
  ensure  => present,
  mode    => 0640,
  content => $my_content,
}

In afara de variabilele definite de utilizator, Puppet defineste si anumite variabile de sistem. Acestea se numesc facts.

Pentru a vizualiza toate aceste variabile, folosim comanda facter:

[root@learn ~]# facter 
architecture => i386
augeasversion => 1.1.0
bios_release_date => 12/01/2006
bios_vendor => innotek GmbH
bios_version => VirtualBox
blockdevice_sda_model => VBOX HARDDISK
blockdevice_sda_size => 8589934592
blockdevice_sda_vendor => ATA
blockdevices => sda
...

Un exemplu de folosire a variabilelor de sistem este luarea anumitor decizii in functie de valoarea acestora.

Urmatorul manifest se asigura ca serviciul NTP:

• este pornit daca masina este fizica;
• este oprit daca masina este virtuala.

Decizia se ia in functie de valoarea variabile de sistem $is_virtual.

if str2bool("$is_virtual") {
  service {'ntpd':
    ensure => stopped,
    enable => false,
  }
}
else {
  service { 'ntpd':
    name       => 'ntpd',
    ensure     => running,
    enable     => true,
    hasrestart => true,
    require => Package['ntp'],
  }
}

Aplicati manifestul si observati starea serviciului NTP.

Scrieti un manifest care sa instaleze pachetul corect pentru serverul NTP, in functie de distributia de Linux. Folositi structura conditionala case.