Ne-am pus problema mai devreme cum putem folosi numere pe 32 de biți pentru a identifica toate stațiile din Internet. Este evident că pot exista mai mult de 2^32 stații conectate simultan la Internet, așadar, ne trebuie o modalitate de a le identifica pe toate în mod unic. Pentru a rezolva această insuficiență, protocolul IP sare în ajutor prin separarea adreselor IP în 2 categorii: private și publice.

Adresele IP publice sunt alocate în general unui server (email, web, you name it) și permit accesarea directă a acestuia în Internet. Adresele IP publice sunt unice la nivel global și pot fi alocate unui sigur host care ulterior va fi identificat prin această adresă IP.

Adresele private sunt cele care salvează situația. Proprietatea de unicitate a unei adrese IP private dispare, cel puțin la nivel global. Adresele IP private sunt adrese alocate local/privat stațiilor dintr-o rețea (mai mică) și sunt folosite drept identificatori unici doar în cadrul acelei rețele. În general, dispozitivele pe care le folosim (laptop-uri, telefoane mobile) au alocate o adresă IP privată în cadrul rețelei din care face parte. Dacă spre exemplu, un telefon este conectat la o rețea acum, el va avea o adresă IP unică alocată în cadrul acelei rețele, iar dacă se deconectează de la această și ulterior se conectează la alta, acesta va avea cel mai probabil o adresă IP diferită față de cea anterioară (se poate ca pur întâmplător să fie aceeași). Expunerea în Internet nu se face prin această adresă IP privată, această problemă fiind rezolvată de router.