Nu există vreo diferență tehnică între cele două tipuri de fișiere; compilatorul îți permite să incluzi un fișier .c într-o altă sursă, sau să compilezi un fișier .h, dacă asta este ceea ce dorești să faci. Există însă o diferență culturală:

• Declarările se găsesc în fișierele .h; acestea pot fi vizualizate ca o interfață către orice este implementat în fișierul .c corespondent.
• Definițiile se găsesc în fișierele .c; ele implementează interfața specificată în fișierul .h.

Un fișier .h poate (și este de obicei) inclus în mai multe fișiere .c. În cazul în care o funcție este definită în cadrul acestuia, va ajunge în mai multe fișiere cod obiect, iar linker-ul se 'va plange' de multiple definiții ale simbolului respectiv. Din acesta cauză definițiile nu trebuie să fie în fișierele header.

Un fișier Makefile permite folosirea de variabile. Astfel, un exemplu uzual de fișier Makefile este:

Makefile

CC = gcc
CFLAGS = -Wall -g
 
all: hello
 
hello: hello.o
        $(CC) hello.o -o hello
 
hello.o: hello.c
        $(CC) $(CFLAGS) -c hello.c
 
clean:
        rm *.o hello

În exemplul de mai sus au fost definite variabilele CC și CFLAGS. Variabila CC reprezintă compilatorul folosit, iar variabila CFLAGS reprezintă opțiunile (flag-urile) de compilare utilizate; în cazul de față sunt afișarea avertismentelor și compilarea cu suport de depanare. Referirea unei variabile se realizează prin intermediul construcției $(VAR_NAME). Astfel, $(CC) se înlocuiește cu gcc, iar $(CFLAGS) se înlocuiește cu -Wall -g.

Observăm că șirurile hello, gcc, precum și flagurile date la compilare apar în foarte multe locuri. Modificați fișierul Makefile astfel încât să avem de schimbat o singură linie în cazul în care dorim să schimbăm numele executabilului, compilatorului sau să mai adăugăm un alt flag.

Exemple variabilele predefite:

• $@ se expandează la numele target-ului.
• $^ se expandează la lista de cerințe.
• $< se expandează la prima cerință.

Înainte de a rezolva exercițiile, parcurgeți fișierele din directorul labs/04-appdev/support/need-to-know și încercați să înțelegeți cum sunt legate între ele fișierele.

1. Scrieți un Makefile astfel încât fișierul main.c să compileze cu succes. (Hint: Compilați separat fiecare fișier obiect)
2. Rescrieți Makefile-ul de mai sus folosind variabile automate. (Hint: https://www.gnu.org/software/make/manual/html_node/Automatic-Variables.html)