This is an old revision of the document!
Referințe din urmă:
Tutorial
Hands-On
Laboratorul folosește două mașini virtuale, sheldon și leondard. Ambele au instalat Debian GNU/Linux 5.0. Această distribuție nu vine cu sudo instalat.
root, folosiți utilizatorul root și parola uso.sheldon, respectiv leonard, ambele cu parola uso.eth0 a mașinii fizice:dhclient eth0
root.ping -c 5 www.google.com
Inspectați configurările de rețea curente de pe mașina fizică. Afișați informațiile:
root. Pentru a le inspecta, în general, nu este nevoie.
Folosiți ifconfig pentru a afla adresa MAC, adresa IP, și masca de rețea. Ce interfață este cea relevantă?
ifconfig
Folosiți route pentru a afla gateway-ul implicit.
route -n
-n?
Inspectați fișierul /etc/resolv.conf pentru a descoperi adresa serverului DNS.
cat /etc/resolv.conf
Acest exercițiu se desfășoară pe mașina virtuală sheldon.
Configurarea rețelei este o operațiune critică sistemului, deci are nevoie de privilegii de root
Configurați static temporar mașina virtuală cu următorii parametri:
UP.ifconfig eth0 192.168.102.10 netmask 255.255.255.0 up
route add default gw 192.168.102.2
echo nameserver 8.8.8.8 > /etc/resolv.conf
Testați conectivitatea cu google.com, trimițând 5 mesaje ICMP succesive:
ping -c 5 www.google.com
Reporniți mașina virtuală. S-au păstrat configurările?
ifconfig, route și arp sunt comenzi clasice de configurarea rețelei, dar fac parte dintr-un pachet ce nu mai este menținut în prezent. iproute2 este pachetul modern ce vine să înlocuiască utilitarele clasice
Folosiți comanda ip pentru a descoperi configurațiile mașinii fizice.
Listați interfețele și IP-urilor lor folosind:
ip address show
Afișați tabela de rutare folosind:
ip route show
Comenzile precedente pot fi prescurtate astfel:
ip a s ip r s
Setările făcute până acum sunt temporare deoarece se pierd la repornirea sistemului. Pentru a face configurări persistente, ne folosim de fișierul '/etc/network/interfaces'.
Vizualizați structura fișierlui de configurări persistente de rețea:
cat /etc/network/interfaces
Acest exercițiu se desfășoară pe mașina virtuală sheldon.
sheldon. Este interfața eth0 activă?eth0 astfel încât ea să fie activă la boot-are și să fie configurată prin DHCP.sheldon. Testați conectivitatea.
Acest exercițiu se desfășoară pe mașina virtuală leonard.
eth0. Este interfața activă?eth0:eth0 folosind ifup. Cu ce diferă ifup de ifconfig?Listați pe mașina fizică tabela ARP (neighbour table) folosind două comenzi diferite (o comandă clasică și o comandă din cadru iproute2).
Acest exercițiu se desfășoară pe mașina fizică.
ping./etc/hosts astfel încât serverul Wikipedia să poată fi accesat cu numele wiki.ping.
Folosiți iproute2 (comanda corespunzătoare se numește ip) pentru a configura următoarele adrese:
Inspectați rutele din tabela de rutare IPv6 de pe fiecare mașină (folosiți tot ip) și testați conectivitatea folosind comanda ping6.
Adaugati in /etc/hosts urmatoarea intrare 127.0.0.1 google.com. In acest moment comanda ping google.com va da ping la 127.0.0.1. Fără a realiza alte modificări în /etc/hosts, configurati sistemul astfel incat ping google.com sa va raspunda cu adresa IP reala a google.com.
Configurați un tunel IPv6 peste IPv4 între mașina Sheldon și Leonard. Mașina Leonard are doar o adresă IPv4 pe interfața eth0 (nu adăugați o adresă IPv6).
Tunetul se va crea între interfețele eth0 cu adresele IPv4 de pe fiecare dintre cele două mașini. Capetele celor două tunele vor avea adresele 2001::1/64, respectiv 2001::2/64.
http://tldp.org/HOWTO/Linux+IPv6-HOWTO/conf-ipv6-in-ipv4-point-to-point-tunnels.html