Pixelii de frontieră sunt pixeli în care intensitatea imaginii se schimbă brusc. Aceștia alcătuiesc frontierele din imagine. Frontierele pot reprezenta obiecte subțiri (linii) sau pixelii aflați la adiacența a două zone din imagine cu intensități diferite.
Majoritatea metodelor de extragere a frontierelor presupun efectuarea următoarelor etape:
Detecția pixelilor de front este bazată pe gradientul imaginii sau pe Laplacianul imaginii. Se utilizează operatori care aproximează în planul discret Gradientul sau Laplacianul funcției imagine. Operatorii sunt reprezentați prin măști de convoluție de dimensiune mică (3×3) și sunt sensibili la zgomot (pot produce puncte de front false).
Cei mai utilizati detectori de fronturi bazați pe gradient sunt:
Gradientul este aproximat prin convoluția imaginii cu următoarele măști:
Pixelul (x,y) în care se calculează gradientul este cel pe care este centrată masca. Dacă I este imaginea de intrare:
Dx (x, y) = I(x+1, y+1) + 2* I(x+1, y) + I(x+1, y-1) – I(x-1, y+1) – 2* I(x-1, y) – I(x-1, y-1) Dy (x, y) = I(x+1, y+1) + 2* I(x, y+1) + I(x-1, y+1) – I(x+1, y-1) – 2* I(x, y-1) – I(x-1, y-1)
Măștile sunt proiectate pentru răspuns maxim la frontiere verticale si orizontale. Masca Dx evidențiază frontierele orizontale (Dx=0), iar Dy frontierele verticale (Dy=0). Amplitudinea gradientului este aproximată prin: D(x,y) = |Dx| + |Dy|.
Pași:
Metode existente: