Linux-HA este o solutie de clustering. Vom configura un cluster simplu, format din două noduri.

Topologia conceptuala este cea din figura de mai sus. Observatii:

• Cele două realservere din topologia LVS vor fi configurate ca un cluster.
• Directorul din topologia LVS nu mai are nici un rol aici. Inchideti masina virtuala respectiva, pentru a nu consuma resurse inutil.
• Adresa IP prin care va fi accesibil serviciul HTTP este 10.0.0.50.

Pachetul heartbeat este deja instalat pe saisp-vm-2 si saisp-vm-3.

Este necesar ca stațiile să se poată adresa una pe cealaltă folosind doar hostname-ul. Adăugați liniile corespunzătoare în /etc/hosts:

saisp-vm-2# echo "10.0.0.30 saisp-vm-3" >> /etc/hosts

saisp-vm-3# echo "10.0.0.20 saisp-vm-2" >> /etc/hosts

Fișierele de configurare pentru heartbeat se găsesc în directorul /etc/ha.d/. Creați, pe ambele stații, fișierul ha.cf.

• Dezactivați auto-discovery (Nodurile vor fi specificate manual)

autojoin none

• Specificați modul de comunicare (unicast), interfața pe care se comunică (eth1) și adresa celuilalt nod (Linux-HA poate folosi, de asemenea, broadcast sau multicast)

  ucast eth1 10.0.0.20

• Specificați nodurile care participă la cluster. Va trebui să specificați inclusiv nodul local - numele unui nod trebuie întotdeauna să coincidă cu hostname-ul masinii:

  node saisp-vm-2 saisp-vm-3

Linux-HA oferă suport pentru autentificarea conexiunii. Să configurăm folosirea SHA1: * Fișierul de configurare corespunzător este authkeys}:

auth 1
1 sha1 42ade27dad9045964fab10a395ffe4e0f726a80b

* Puteți genera un digest SHA1 folosind openssl sha1}. * Fișierul authkeys} trebuie să poată fi citit numai de root: authkeys}.

Nu în ultimul rând, trebuie să configurăm serviciile oferite de cluster. În acest exemplu, vom configura HTTP. * Creați fișierul de configurare haresources}:

saisp-vm-2 10.0.0.50 apache2

* Linia de mai sus configurează serviciile apache2 să ruleze inițial pe nodul saisp-vm-2}. Dacă acest nod pică, serviciile vor fi oferite de saisp-vm-3}. * Folositi aceeasi linie si pe saisp-vm-3 (resursa trebuie detinuta de un singur owner). * Este important de observat că, în acest exemplu, serviciile rulează pe ambele noduri tot timpul. Ceea ce se schimbă este nodul cu care este asociată adresa IP.

Reporniți serviciul pe ambele mașini și observați adresele lor IP.

Experimentați oprind interfața eth1 de pe saisp-vm-2}. După un timeout, saisp-vm-3} va avea configurată adresa serviciului pe interfața sa eth1.

Atenție: acest setup oferă redundanță la nivelul serviciilor, dar nu asigură și replicare. Într-o situație concretă, trebuie să ne asigurăm că ambele servere oferă aceleași informații.