• TLPI - Chapter 51, Introduction to POSIX IPC
• TLPI - Chapter 52, POSIX messages queues
• TLPI - Chapter 53, POSIX semaphores
• TLPI - Chapter 54, POSIX shared memory

Comunicarea se poate realiza între procese de pe aceeași mașină sau de pe mașini diferite. Exemple de mecanisme IPC:

• obiecte de sincronizare (mutex, semafor)
• cozi de mesaje
• memorie partajată
• pipe-uri
• sockeți

Pipe-urile au fost prezentate deja în laboratorul de procese. În acest laborator ne vom concentra pe primele trei categorii.

Mecanisme de sincronizare

• Mutex (Windows)

Este un obiect de sincronizare care poate fi deținut (posedat, acaparat) doar de un singur proces/thread (în funcție de implementare) la un moment dat. Drept urmare, operațiile de bază cu mutex-uri sunt cele de obținere și de eliberare.

Odată obținut de un proces/thread, un mutex devine indisponibil pentru orice alt proces/thread. Orice proces/thread care încearcă să acapareze un mutex indisponibil, se va bloca (un timp definit sau nu) așteptând ca el să devină disponibil.

Mutex-urile sunt cel mai des folosite pentru a permite unui singur proces la un moment dat să acceseze o resursă.

• Semafor (Linux, Windows)

Semafoarele sunt resurse IPC folosite pentru sincronizarea între procese/thread-uri (e.g., pentru controlul accesului la resurse). Un semafor poate fi privit ca un contor ce poate fi incrementat și decrementat, dar a cărui valoare nu poate scădea sub 0. Atât timp cât semaforul (contorul) are valori strict pozitive el este considerat disponibil. Când valoarea semaforului a ajuns la 0, el devine indisponibil și următoarea încercare de decrementare va duce la o blocare a threadului/procesului de pe care s-a făcut apelul până când semaforul devine disponibil.

• Cozi de mesaje (Linux, Windows)

Sunt folosite de procese pentru a comunica între ele prin mesaje. Aceste mesaje își păstrează ordinea în interiorul cozii de mesaje. Sunt mecanisme de comunicare unidirecționale atât pe Linux, cât și pe Windows.

• Memorie partajată (Linux, Windows)

Acest mecanism permite comunicarea între procese prin accesul direct și partajat la o zonă de memorie bine determinată. Este un mod mai rapid de comunicare între procese decât celelalte mijloace IPC, dar are un mare dezavantaj, procesele ce comunică trebuie să fie pe aceeași mașină (spre deosebire de sockeți, pipe-urile cu nume și cozile de mesaje din Windows)

Linux pune la dispoziție 2 seturi de API-uri referitoare la mecanismele de comunicare interprocese, ce țin de standarde diferite:

• System V Inter-Process Communication, derivat din distribuția de Unix System V release 4 AT&T
• POSIX (Portable Operating System Interface for Unix)

Ambele standarde specifică 3 mecanisme:

• mesaje (messages) - realizează schimbul de mesaje cu orice proces sau server
• semafoare (semaphores) - realizează sincronizarea execuțiilor proceselor
• memorie partajată (shared memory) - realizează partajarea memoriei între procese

API-ul studiat în acest laborator este cel POSIX.

Obiectele de tip IPC pe care se concentrează laboratorul de față sunt gestionate global de sistem și rămân în viață chiar dacă procesul creator moare. Faptul că aceste resurse sunt globale în sistem are implicații contradictorii:

• Dacă un proces se termină, datele plasate în obiecte IPC pot fi accesate ulterior de alte procese
• Pe de altă parte, procesul proprietar trebuie să se ocupe și de dealocarea resurselor, altfel ele rămân în sistem până la ștergerea lor manuală sau până la repornirea sistemului.

Faptul că obiectele IPC sunt globale în sistem poate duce la apariția unor probleme: cum numărul de mesaje care se află în cozile de mesaje din sistem e limitat global, un proces care trimite multe asemenea mesaje poate bloca toate celelalte procese.

Atenție! Pentru folosirea API-ului trebuie să includeți la linking biblioteca rt (-lrt).

Semafoarele sunt resurse IPC folosite pentru sincronizarea între procese (e.g., pentru controlul accesului la resurse). Operațiile asupra unui semafor pot fi de setare, verificare a valorii ( care poate fi >= 0 ), test and set. Un semafor poate fi privit ca un contor ce poate fi incrementat și decrementat, dar a cărui valoare nu poate scădea sub 0.

Semafoarele POSIX sunt de 2 tipuri:

• cu nume - folosite în general pentru sincronizare între procese distincte;
• fără nume - ce pot fi folosite pentru sincronizarea între firele de execuție ale aceluiași proces, sau între procese - cu condiția ca semaforul să fie într-o zonă de memorie partajată.

În continuare vor fi luate în discuție semafoarele cu nume. Diferențele față de cele fără nume apar în funcțiile de creare și distrugere, celelalte funcții fiind identice.

• ambele tipuri de semafoare sunt reprezentate în cod prin tipul sem_t.
• semafoarele cu nume sunt identificate la nivel de sistem printr-un șir de forma ”/nume”.
• fișierele antet necesare sunt <fcntl.h>, <sys/types.h> și <semaphore.h>.

Un proces poate crea sau deschide un semafor existent cu funcția sem_open:

/* create semaphore */
sem_t* sem_open(const char *name, int oflag, mode_t mode, unsigned int value);
 
/* open semaphore */
sem_t* sem_open(const char *name, int oflag);

Comportamentul este similar cu cel de la deschiderea fișierelor. Dacă flag-ul O_CREAT este prezent, trebuie folosită prima formă a funcției, specificând permisiunile și valoarea inițială.

Singurele posibilități pentru al doilea argument sunt:

• 0 - se deschide semaforul dacă există
• O_CREAT - se creează semaforul dacă nu există; se deschide dacă există
• O_CREAT | O_EXCL - se creează semaforul numai dacă nu există; se întoarce eroare dacă există

Valoarea unui semafor este decrementată cu funcția sem_wait:

int sem_wait(sem_t *sem);

Dacă semaforul are valoarea 0, funcția blochează până când un alt proces “deblochează” (incrementează) semaforul.

Pentru a încerca decrementarea unui semafor fără riscul de a rămâne blocat la acesta, un proces poate apela sem_trywait:

int sem_trywait(sem_t *sem);

În cazul în care semaforul are deja valoarea zero, funcția va întoarce -1, iar errno va fi setat la EAGAIN.

Un semafor este incrementat cu funcția sem_post:

int sem_post(sem_t *sem);

În cazul în care semaforul avea valoarea zero, un proces blocat în sem_wait pe acesta va fi deblocat.

Valoarea unui semafor (a contorului) se poate afla cu sem_getvalue:

int sem_getvalue(sem_t *sem, int *pvalue);

În cazul în care există procese blocate la semafor, implementarea apelului pe Linux va returna zero în valoarea referință de pvalue.

Un proces închide (notifică faptul că nu mai folosește) un semafor printr-un apel sem_close:

int sem_close(sem_t *sem);

Un proces poate șterge un semafor printr-un apel sem_unlink:

int sem_unlink(const char *name);

Distrugerea efectivă a semaforului are loc după ce toate procesele care îl au deschis apelează sem_close sau se termină. Totuși, chiar și în acest caz, apelul sem_unlink nu se va bloca!

#include <fcntl.h>           /* For O_* constants */
#include <sys/stat.h>        /* For mode constants */
#include <semaphore.h>
 
#include "utils.h"
 
#define	SEM_NAME	"/my_semaphore"
 
int main(void)
{
	sem_t *my_sem;
	int rc, pvalue;
 
	/* create semaphore with initial value of 1 */
	my_sem = sem_open(SEM_NAME, O_CREAT, 0644, 1); 
	DIE(my_sem == SEM_FAILED, "sem_open failed");
 
 
	/* get the semaphore */
	sem_wait(my_sem);
 
	/* do important stuff protected by the semaphore */
	rc = sem_getvalue(my_sem, &pvalue);
	DIE(rc == -1, "sem_getvalue");
	printf("sem is %d\n", pvalue);
 
	/* release the lock */
	sem_post(my_sem);
 
	rc = sem_close(my_sem);
	DIE(rc == -1, "sem_close");
 
	rc = sem_unlink(SEM_NAME);
	DIE(rc == -1, "sem_unlink");
 
	return 0;
}

Semaforul va fi creat în ”/dev/shm” și va avea numele “sem.my_semaphore”

Acestea permit proceselor să interschimbe date sub formă de mesaje

• la nivel de sistem sunt identificabile printr-un string de forma ”/nume”.
• la nivelul codului, o coada de mesaje este reprezentată de un descriptor de tipul mqd_t.
• fișierele antet necesare sunt: <fcntl.h>, <sys/types.h> și <mqueue.h>.

Funcțiile de creare și deschidere sunt similare ca formă și semantică celor de la semafoare (mq_open):

/* create */
mqd_t mq_open(const char *name, int oflag, mode_t mode, struct mq_attr *attr);
 
/* open */
mqd_t mq_open(const char *name, int oflag);

În funcție de flag-uri (unul dintre cele de mai jos trebuie specificat), coada poate fi deschisă pentru:

• recepționare (O_RDONLY)
• trimitere (O_WRONLY)
• recepționare și trimitere (O_RDWR)

Daca attr e NULL, coada va fi creată cu atribute implicite. Structura mq_attr arată astfel:

struct mq_attr {
    long mq_flags;       /* 0 or O_NONBLOCK */
    long mq_maxmsg;      /* Max. number of messages on queue */
    long mq_msgsize;     /* Max. message size (bytes) */
    long mq_curmsgs;     /* number of messages currently in queue */
};

Pentru a trimite un mesaj (de lungime cunoscută, stocat într-un buffer) în coadă se apelează mq_send:

int mq_send(mqd_t mqdes, const char *buffer, size_t length, unsigned priority);

Mesajele sunt ținute în coadă în ordinea descrescătoare a priorității.

În cazul în care coada este plină, apelul blochează. Dacă este o coadă non-blocantă (O_NONBLOCK), funcția va întoarce -1, iar errno va fi setat la EAGAIN.

Pentru a primi un mesaj dintr-o coadă (și anume: cel mai vechi mesaj cu cea mai mare prioritate) se folosește mq_receive:

ssize_t mq_receive(mqd_t mqdes, char *buffer, size_t length, unsigned *priority);

Dacă priority este non-NULL, zona de memorie către care face referire va reține prioritatea mesajului extras.

În cazul în care coada este vidă, apelul blochează. Dacă este o coadă non-blocantă (O_NONBLOCK), comportamentul este similar cu cel al mq_send.

Atenție! La primirea unui mesaj, lungimea buffer-ului trebuie să fie cel puțin egală cu dimensiunea maximă a mesajelor pentru coada respectivă, iar la trimitere cel mult egală. Dimensiunea maximă implicită se poate afla pe Linux din /proc/sys/kernel/msgmax.

Închiderea (eliberarea “referinței”) unei cozi este posibilă prin apelul mq_close:

int mq_close(mqd_t mqdes);

Ștergerea se realizează cu un apel mq_unlink:

int mq_unlink(const char *name);

Semantica este similară cu cea de la semafoare: coada nu va fi ștearsă efectiv decât după ce restul proceselor implicate o închid sau se termină.

mqueue.c

#include <mqueue.h>
#include <string.h>
#include <stdio.h>
#include <errno.h>
 
#include "utils.h"
 
/* Set buffer size at least the default maxim size of the queue
  * found in/proc/sys/kernel/msgmax */
#define BUF_SIZE 	(1<<13)
#define TEXT		"test message"
#define NAME		"/test_queue"
 
char buf[BUF_SIZE];
 
int main(int argc, char **argv)
{
	unsigned int prio = 10;
	int rc;
	mqd_t m;
 
	m = mq_open(NAME, (argc>1 ? O_CREAT : 0) | O_RDWR, 0666, NULL);
	DIE(m == (mqd_t)-1, "mq_open");
 
	if (argc > 1) {
		/* server sending message */
 
		rc = mq_send(m, TEXT, strlen(TEXT), prio);
		DIE(rc == -1, "mq_send");
 
		rc = mq_close(m);
		DIE(rc == -1, "mq_close");
 
	} else {
		/* client receiving message */
 
		rc = mq_receive(m, buf, BUF_SIZE, &prio);
		DIE(rc == -1, "mq_receive");
 
		printf("received: %s\n", buf);
 
		rc = mq_close(m);
		DIE(rc == -1, "mq_close");
 
		rc = mq_unlink(NAME);
		DIE(rc == -1, "mq_unlink");
	}
 
	return 0;
}

Acest mecanism permite comunicarea între procese prin accesul direct și partajat la o zonă de memorie bine determinată.

• la nivelul sistemului, o zonă este identificată printr-un string de forma ”/nume”;
• la nivelul codului, o zonă este reprezentată printr-un file descriptor (int).
• fișierele antet necesare sunt: <fcntl.h>, <sys/types.h> și <sys/mman.h>.

Apelul de creare/deschidere este similar cu semantica apelului open pentru fișiere “obișnuite”, și returnează un descriptor:

int shm_open(const char *name, int flags, mode_t mode);

Ca flag de acces trebuie specificat fie O_RDONLY, fie O_RDWR.

O zonă de memorie partajată nou creată are dimensiunea inițială zero. Pentru a o dimensiona se folosește ftruncate, unde fd este descriptorul iar length este dimensiunea în bytes:

int ftruncate(int fd, off_t length);

Pentru a putea utiliza o zonă de memorie partajată după deschidere, aceasta trebuie mapată în spațiul de memorie al procesului. Maparea se realizează printr-un apel mmap:

void *mmap(void *address, size_t length, int protection, int flags, int fd, off_t offset);

Valoarea întoarsă reprezintă un pointer către începutul zonei de memorie sau MAP_FAILED în caz de eșec. Acest apel are o largă aplicabilitate și va fi discutat în cadrul laboratorului de memorie virtuală. Momentan, pentru a mapa întregul conținut al unei zone (shm_fd) de dimensiune cunoscută (shm_len), recomandăm folosirea apelului:

mem = mmap(0, shm_len, PROT_READ | PROT_WRITE, MAP_SHARED, shm_fd, 0);

Când maparea nu mai este necesară, prin apelul munmap se realizează demaparea:

int munmap(void *address, size_t length);

Închiderea unei zone de memorie partajată este identică cu închiderea unui fișier - apelul close, care primește ca parametru un descriptor.

Odată ce o zonă de memorie a fost demapată și închisă în toate procesele implicate, se poate șterge prin shm_unlink:

int shm_unlink(const char *name);

Semantica este identică cu cea de la funcțiile *_unlink anterioare - ștergerea efectivă este amânată până ce toate procesele implicate închid zona în cauză sau se termină.

#include <stdio.h>
#include <sys/mman.h>
#include <sys/stat.h>        /* For mode constants */
#include <fcntl.h>           /* For O_* constants */
#include <unistd.h>
 
#include "utils.h"
 
#define SHM_NAME	"my_shm"
#define SHM_SIZE	1024
 
int main(void)
{
	void *mem;	/* map address */
	int shm_fd;	/* memory descriptor */
	int rc;
 
	/* create shm */
	shm_fd = shm_open(SHM_NAME, O_CREAT | O_RDWR, 0644);
	DIE(shm_fd == -1, "shm_open");
 
	/* resize shm to fit our needs */
	rc = ftruncate(shm_fd, SHM_SIZE);
	DIE(rc == -1, "ftruncate");
 
	mem = mmap(0, SHM_SIZE, PROT_WRITE | PROT_READ, MAP_SHARED, shm_fd, 0);
	DIE(mem == MAP_FAILED, "mmap");
 
	/* write number in shm */
	((int*)mem)[0] = 2011;
	printf("mem[0] = %d\n", ((int*)mem)[0]);
 
	/* unmap shm */
	rc = munmap(mem, SHM_SIZE);
	DIE(rc == -1, "munmap");
 
	/* close descriptor */
	rc = close(shm_fd);
	DIE(rc == -1, "close");
 
	rc = shm_unlink(SHM_NAME);
	DIE(rc == -1, "unlink");
 
	return 0;
}

În Linux, zonele pot fi regăsite în /dev/shm, ca intrări formate din numele dat la creare + suffixul ”.shm”.

Conținutul cozilor (conținutul mesajelor) nu poate fi vizualizat, însă informații statistice pot fi obținute prin montarea unui pseudo-sistem de fișiere:

so@spook$ sudo mkdir /mnt/cozi/
so@spook$ sudo mount -t mqueue none /mnt/cozi/
so@spook$ cat /mnt/cozi/q_name 
QSIZE:12         NOTIFY:0     SIGNO:0     NOTIFY_PID:0 

Sistemul de operare Windows pune la dispoziție o serie de mecanisme de comunicare și schimb de date între aplicații. Cazul de care ne vom ocupa este doar cel în care aceste aplicații sunt procese care rulează pe aceeași mașină.

Înainte de a fi prezentate mecanismele de comunicare în sine trebuie introduse mecanismele de sincronizare, care sunt folosite pentru controlul accesului la resurse.

Mecanismele de sincronizare oferite de sistemul de operare Windows sunt mai multe și mai complexe decât cele din Linux. Pentru sincronizare sunt necesare:

• unul sau mai multe obiecte de sincronizare (Synchronization Objects)
• o funcție de așteptare (Wait Functions).

Aceste funcții așteaptă după un singur obiect de sincronizare. Execuția lor se termină când una dintre următoarele condiții este adevărată :

• Obiectul de sincronizare este în starea signaled
• Timpul de așteptare (time-out) a expirat. Acest timp poate fi setat ca INFINITE - timpul de așteptare nu expiră niciodată.

WaitForSingleObject așteaptă după un singur obiect și are sintaxa:

 DWORD  WaitForSingleObject(
 	HANDLE  hHANDLE,
 	DWORD  dwMilliseconds
 );

 DWORD  SignalObjectAndWait(
 	HANDLE  hObjectToSignal,
 	HANDLE  hObjectToWaitOn,
 	DWORD  dwMilliseconds,
 	BOOL  bAlertable
 );

 DWORD  WaitForSingleObjectEx(
 	HANDLE  hHandle,
 	DWORD  dwMilliseconds,
 	BOOL  bAlertable
 );

 DWORD  WaitForMultipleObjects(
 	DWORD  nCount,
 	const  HANDLE*  lpHandles,
 	BOOL  bWaitAll,
	DWORD  dwMilliseconds
 );

 DWORD  WaitForMultipleObjectsEx(
 	DWORD  nCount,
 	const  HANDLE*  lpHandles,
 	BOOL  bWaitAll,
 	DWORD  dwMilliseconds,
 	BOOL  bAlertable
 );

Atenție! Obiectele de sincronizare nu pot fi folosite fără funcții de sincronizare.

Sunt operații prin care se obține un HANDLE al unui obiect de tip mutex. Este necesar doar un singur apel, fie el de creare sau de deschidere (se presupune ca alt proces a creat deja mutex-ul).

Pentru a crea un mutex se folosește funcția CreateMutex cu sintaxa :

HANDLE  CreateMutex(
     LPSECURITY_ATTRIBUTES lpAttributes,
     BOOL bInitialOwner,
     LPCTSTR lpName
);

hMutex = CreateMutex( 
     NULL,  /* default security attributes */
     FALSE, /* initially not owned */
     NULL,  /* unnamed mutex */
); 

Pentru a deschide un mutex deja existent este definită funcția OpenMutex cu sintaxa :

 HANDLE  OpenMutex(
 	DWORD  dwDesiredAccess,
 	BOOL  bInheritHandle,
 	LPCTSTR  lpName
 );

hMutex = OpenMutex( 
        MUTEX_ALL_ACCESS,  /* request full access */
        FALSE,             /* handle not inheritable */
        "MyMutex"          /* object name */
);        

Obținerea unui mutex se realizează folosind una din funcțiile de așteptare tratate anterior.

Încercarea de acaparare a unui mutex presupune următorii pași:

• se verifică daca mutex-ul este disponibil
• daca da, îl pot acapara și devine indisponibil, și funcția întoarce succes
• daca nu, aștept să devină disponibil, după care îl acaparez, și funcția întoarce succes
• la time-out funcția întoarce eroare (atenție: e posibil să nu existe time-out)

Încercarea de obținere se poate face cu sau fară timp de expirare (time-out) în funcție de parametrii dați funcțiilor de așteptare. Cea mai des folosită funcție de așteptare este WaitForSingleObject.

Folosind funcția ReleaseMutex se cedează posesia mutex-ului, el devenind iar disponibil. Funcția are următoarea sintaxa :

 BOOL  ReleaseMutex(
 	HANDLE  hMutex
 );

Funcția va eșua dacă procesul nu deține mutex-ul.

Atenție! pentru a putea folosi această funcție HANDLE-ul trebuie să aibă cel puțin dreptul de acces MUTEX_MODIFY_STATE.

Operația de distrugere a unui mutex este aceeași ca pentru orice HANDLE. Se folosește funcția CloseHandle. După ce toate HANDLE-urile unui mutex au fost închise, mutexul este distrus și resursele ocupate de acesta eliberate.

Atenție! La terminarea execuției unui program toate HANDLE-urile folosite de acesta sunt automat închise. Deci, spre deosebire de semafoarele IPC din Linux, este imposibil ca un mutex (sau semafor) în Windows să mai existe în sistem după ce programele care l-au folosit/creat s-au terminat.

Un semafor este un obiect de sincronizare care are intern un contor ce ia doar valori pozitive. Atât timp cât semaforul (contorul) are valori strict pozitive el este considerat disponibil (signaled). Când valoarea semaforului a ajuns la zero el devine indisponibil (nonsignaled) și următoarea încercare de decrementare va duce la o blocare a threadului/procesului de pe care s-a făcut apelul până când semaforul devine disponibil.

Operația de decrementare se realizează doar cu o singură unitate (la fel ca în API-ul POSIX), în timp ce incrementarea se poate realiza cu orice valoare în limita maximă.

Funcția de creare a semafoarelor este CreateSemaphore și are sintaxa :

 HANDLE  CreateSemaphore(
 	LPSECURITY_ATTRIBUTES  lpSemaphoreAttributes,
 	LONG  lInitialCount,
 	LONG  lMaximumCount,
 	LPCTSTR  lpNAME
 );

Această funcție se poate folosi și pentru deschiderea unui semafor deja existent. Alternativ, pentru a folosi un semafor deja existent, este necesar obținerea HANDLE-ului semaforului, operație ce se realizează folosind funcția OpenSemaphore cu următoarea sintaxă :

 HANDLE  OpenSemaphore(
 	DWORD  dwDesiredAccess,
 	BOOL  bInheritHandle,
 	LPCTSTR  lpNAME
 );

Operația de decrementare a semaforului cu sau fără așteptare se realizează folosind una din funcțiile de așteptare. Cea mai des folosită este funcția WaitForSingleObject.

Incrementarea semaforului se realizează folosind funcția ReleaseSemaphore cu sintaxa :

 BOOL  ReleaseSemaphore(
 	HANDLE  hSemaphore,
 	LONG  lReleaseCount,
 	LPLONG  lpPreviousCount
 );

Operația de distrugere a unui semafor este similară cu cea de distrugere a unui mutex. Se folosește funcția CloseHandle. După ce toate HANDLE-urile unui semafor au fost închise, semaforul este distrus și resursele ocupate de acesta eliberate.

Cozile de mesaje sunt un fel de pseudo-fișiere care rezidă în memorie. De aceea, pot fi gestionate prin intermediul funcțiilor standard de acces la fișiere. Fiind păstrate în memorie, toate aceste date au un caracter volatil, spre deosebire de fișiere, iar când toate handle-urile la un mailslot sunt distruse, acesta la rândul său, este distrus împreună cu datele, iar memoria este eliberată (spre deosebire de cozile de mesaje de pe Linux).

Au următoarele caracteristici:

• Sunt unidrecționale.
• Pot exista mai mulți cititori și mai mulți scriitori, dar cel mai frecvent se folosește o arhitectură one-to-many.
• Un scriitor nu știe sigur dacă mesajul său a ajuns la cititor.
• Dimensiunea mesajelor e limitată.
• Datorită modului de numire, se pot transmite mesaje prin rețea.

Un exemplu tipic de folosire este următorul:

• serverul mailslot creează coada folosind CreateMailslot, apoi așteaptă să primească un mesaj folosind un apel ReadFile
• clientul mailslot deschide coada folosind CreateFile, apoi transmite un mesaj folosind un apel WriteFile.

Când un proces creează un mailslot, trebuie să-i atribuie o denumire de forma:

 \\.\mailslot\[path]<nume>

Atenție! Prefixul “\\.\mailslot\” trebuie să existe exact în această formă, el fiind urmat de un nume, care eventual va fi precedat de o cale. Calea este asemănătoare cu cea a fișierelor. Un exemplu valid: “\\.\mailslot\test\commands”.

 \\<ComputerName>\mailslot\[path]<Nume>

 \\<DomainName>\mailslot\[path]<Nume>

 \\*\mailslot\[path]<Nume>

Pentru a crea o coadă de mesaje, se folosește funcția CreateMailslot care are următoarea sintaxă și întoarce un handle:

HANDLE  CreateMailslot(
 	LPCTSTR  lpName,
 	DWORD  nMaxMessageSize,
 	DWORD  lReadTimeout,
 	LPSECURITY_ATTRIBUTES  lpSecurityAttributes
);

În cazul în care se încearcă crearea unei cozi de mesaje cu o denumire deja existentă, se va întoarce INVALID_HANDLE_VALUE.

Atenție! Handle-ul întors de această funcție poate fi folosit pentru a efectua doar operații de citire (nu și de scriere) cu coada de mesaje.

Pentru a deschide o coada de mesaje pentru scriere, se folosește funcția CreateFile care va primi în loc de numele fișierului denumirea cozii de mesaje care se dorește a fi deschisă și flagul FILE_SHARE_READ. Pentru a permite accesul concomitent al mai multor clienți, trebuie adăugat și flagul FILE_SHARE_WRITE.

Citirea, respectiv scrierea din/în cozile de mesaje sunt asemănătoare cu operațiile cu fișiere, folosindu-se aceleași funcții:

• ReadFile și ReadFileEx - pentru citire
• WriteFile și WriteFileEx - pentru scriere

Pentru a obține informații despre o coadă de mesaje, se folosește funcția GetMailslotInfo ce are următoarea sintaxă:

BOOL  GetMailslotInfo(
 	HANDLE  hMailslot,
 	LPDWORD  lpMaxMessageSize,
 	LPDWORD  lpNextSize,
 	LPDWORD  lpMessageCount,
 	LPDWORD  lpReadTimeout
);

BOOL  SetMailslotInfo(
 	HANDLE  hMailslot,
 	DWORD  lReadTimeout
 );

MailslotServer.c

#include <windows.h>
#include "utils.h"
 
LPSTR lpszSlotName = "\\\\.\\mailslot\\sample_mailslot";
 
int main(void)
{
	DWORD cbMessage, cMessage, cbRead, dwRet; 
	HANDLE hMailslot;
	BOOL bRet;
	LPSTR lpszBuffer;
 
	/* Create Mailslot */
	hMailslot = CreateMailslot(
		lpszSlotName,
		0,                     /* no maximum message size */
		MAILSLOT_WAIT_FOREVER, /* no expiration period */
		NULL);                 /* no security attributes */
	DIE(hMailslot == INVALID_HANDLE_VALUE, "CreateMailSlot");
 
        /* Timeout - waiting for clients */
	Sleep(5000);
 
	/* Get number of messages form Mailslot */
	bRet = GetMailslotInfo( 
		hMailslot,             /* mailslot handle */
		(LPDWORD) NULL,        /* no maximum message size */
		&cbMessage,            /* size of next message */
		&cMessage,             /* number of messages */
		(LPDWORD) NULL);       /* no read time-out */
	DIE(bRet == FALSE, "GetMailslotInfo");
 
	/* Read all messages from Mailslot */
	while (cMessage != 0) {
 
 		lpszBuffer = HeapAlloc(GetProcessHeap(), HEAP_ZERO_MEMORY, cbMessage);
		DIE(lpszBuffer == NULL, "HeapAlloc");
 
 		bRet = ReadFile(
			hMailslot,
 			lpszBuffer,
 			cbMessage,
 			&cbRead,
 			(LPOVERLAPPED) NULL);
		DIE(bRet == FALSE, "ReadFile from Mailslot");
 
 		printf("Received: %s\n", lpszBuffer);
 
 		HeapFree(GetProcessHeap(), 0, lpszBuffer);
 
 		bRet = GetMailslotInfo( 
			hMailslot,     /* mailslot handle */
			NULL,          /* no maximum message size */
			&cbMessage,    /* size of next message */
			&cMessage,     /* number of messages */
			NULL);         /* no read time-out */
		DIE(bRet == FALSE, "GetMailslotInfo");
	} /* end while */
 
	dwRet = CloseHandle(hMailslot);
	DIE (dwRet == FALSE, "CloseHandle");
 
	return 0;
}

MailslotClient.c

#include <windows.h>
#include "utils.h"
 
LPSTR lpszSlotName = "\\\\.\\mailslot\\sample_mailslot";
 
int main(void)
{
	HANDLE hMailslot;
	BOOL bRet;
	DWORD cbWritten, dwRet;
	LPSTR lpszBuffer = "Testing Mailslot";
 
	/* Open Mailslot */
	hMailslot = CreateFile(
		lpszSlotName,
 		GENERIC_WRITE,  
 		FILE_SHARE_READ,
 		NULL,		
 		OPEN_EXISTING,  
 		FILE_ATTRIBUTE_NORMAL,
 		NULL);		
	DIE(hMailslot == INVALID_HANDLE_VALUE, "CreateFile");
 
	/* Send message */
	bRet = WriteFile(
		hMailslot,
 		lpszBuffer,
 		(DWORD) lstrlen(lpszBuffer) + 1,
 		&cbWritten,
 		NULL);
	DIE(bRet == FALSE, "Write file to Mailslot");
 
	printf("Message successfully send\n");
 
	/* Close Mailslot */
	dwRet = CloseHandle(hMailslot);
	DIE (dwRet == FALSE, "CloseHandle");
 
	return 0;
}

Memoria partajată permite accesul mai multor procese la un fișier ca și când fișierul ar fi o zonă de memorie. Astfel se pot folosi toate operațiile aplicabile asupra memoriei, inclusiv pointeri.

O facilitate specială a FileMapping este aceea de memorie partajată identificată printr-un nume (named shared memory).

Atenție! Accesul la o zonă de memorie partajată trebuie reglementat folosind unul din mecanismele de sincronizare descrise mai sus!

Pentru crearea unei zone de memorie partajată se folosesc două funcții care trebuie apelate în această ordine :

1. CreateFileMapping - este o funcție pregătitoare care creează un obiect de tipul File Mapping, reprezentat de un HANDLE.
2. MapViewOfFile - pentru a mapa efectiv zona de memorie. Funcția întoarce un pointer la zona de memorie partajată.

CreateFileMapping creează o resursă (un obiect) de tipul FileMapping și are următoarea sintaxă :

HANDLE  CreateFileMapping(
 	HANDLE  hFile,
 	LPSECURITY_ATTRIBUTES  lpAttributes,
 	DWORD  flProtect,
 	DWORD  dwMaximumSizeHigh,
 	DWORD  dwMaximumSizeLow,
 	LPCTSTR  lpName
);

Dacă există un obiect cu același nume, dar de alt tip, funcția va eșua și va întoarce NULL.

MapViewOfFile întoarce un pointer la zona de memorie partajată și are sintaxa :

LPVOID  MapViewOfFile(
 	HANDLE  hFileMappingObject,
 	DWORD  dwDesiredAccess,
 	DWORD  dwFileOffsetHigh,
 	DWORD  dwFileOffsetLow,
 	SIZE_T  dwNumberOfBytesToMap
);

Pentru a accesa o zonă de memorie partajată, creată de alt proces, se utilizează următoarele funcții (în ordinea specificată) :

1. OpenFileMapping - o funcție pregătitoare care accesează (deschide) un obiect de tipul File Mapping.
2. MapViewOfFile - pentru a mapa efectiv zona de memorie.

OpenFileMapping accesează o resursă/obiect deja existent de tipul FileMapping și are sintaxa :

HANDLE  OpenFileMapping(
 	DWORD  dwDesiredAccess,
 	BOOL  bInheritHandle,
 	LPCTSTR  lpName
);

Pentru a demapa o zonă de memorie partajată, care a fost anterior mapată folosind funcția MapViewOfFile(), se folosește funcția UnmapViewOfFile care are următoarea sintaxă :

BOOL UnmapViewOfFile(
 	LPCVOID lpBaseAddress
);

Serverul creează o zonă de memorie partajată, iar apoi așteaptă un interval de timp. Clientul deschide zona de memorie partajată și scrie un mesaj la începutul ei. Serverul termină așteptarea și afișează conținutul zonei de memorie.

ServerSHM.c

#include <windows.h>
#include "utils.h"
 
#define BUF_SIZE 256
LPSTR szMapName = "MyFileMappingObject";
LPSTR szMsg = "Testing shared memory on windows";
 
 
int main(void)
{
	HANDLE hMapFile;
	LPVOID lpMapAddress;
	BOOL bRet;
 
	hMapFile = CreateFileMapping(
		INVALID_HANDLE_VALUE,         /* use swap, not a particular file */
		NULL,		              /* default security */
		PAGE_READWRITE,	              /* read/write access */
		0,	                      /* maximum object size (high-order DWORD) */
		1024,		              /* maximum object size (low-order DWORD) */
		szMapName);	              /* name of mapping object */
	DIE(hMapFile == NULL, "CreateFileMapping");
 
	lpMapAddress = MapViewOfFile(
			hMapFile,	      /* handle to map object */
			FILE_MAP_ALL_ACCESS,  /* read/write permission */
			0,		      /* offset (high-order) */
			0,		      /* offset (low-order) */
			0);
	DIE(lpMapAddress == NULL, "MapViewOfFile");
 
	ZeroMemory(lpMapAddress, strlen(szMsg) + 1);
	CopyMemory(lpMapAddress, szMsg, strlen(szMsg));
 
	Sleep(5000);
 
	bRet = UnmapViewOfFile(lpMapAddress);
	DIE(bRet == FALSE, "UnampViewOfFile");
 
	bRet = CloseHandle(hMapFile);
	DIE(bRet == FALSE, "CloseHandle");
 
	return 0;
}

ClientSHM.c

#include <windows.h>
#include "utils.h"
 
#define BUF_SIZE 256
LPSTR szMapName = "MyFileMappingObject";
 
int main(void)
{
	HANDLE hMapFile;
	LPVOID lpMapAddress;
	BOOL bRet;
 
	hMapFile = OpenFileMapping(
           FILE_MAP_ALL_ACCESS,                 /* read/write access */
           FALSE,                               /* do not inherit the name */
           szMapName);                          /* name of mapping object */ 
	DIE(hMapFile == NULL, "CreateFileMapping");
 
	lpMapAddress = MapViewOfFile(
			hMapFile,		/* handle to map object */
			FILE_MAP_ALL_ACCESS,	/* read/write permission */
			0,			/* offset (high-order) */
			0,			/* offset (low-order) */
			0);
	DIE(lpMapAddress == NULL, "MapViewOfFile");
 
	printf("Message in shm is: <%s>\n", lpMapAddress);
 
	bRet = UnmapViewOfFile(lpMapAddress);
	DIE(bRet == FALSE, "UnampViewOfFile");
 
	bRet = CloseHandle(hMapFile);
	DIE(bRet == FALSE, "CloseHandle");
 
	return 0;
}

Intrați în directorul 1-fun/:

Programul sem.c creează un semafor și îl incrementează de fiecare dată când apăsați o tastă. Rulați programul și observați cum se schimbă conținutul fișierului /dev/shm/sem.my_sem la apăsarea unei taste. Ce se întâmplă cu fișierul /dev/shm/sem.my_sem când terminați normal programul? Dar când îl terminați folosind Ctrl+C?

console1$ ./sem 
Press any key to continue (E/e to exit)

console2$ watch -n 1 -d 'cat /dev/shm/sem.my_sem | hexdump -d -n 1'

Programul shm.c creează o zonă de memorie partajată și scrie în ea un șir de caractere. Analizați conținutul fișierului /dev/shm/my_shm. Observați ce se întâmplă cu zona de memorie partajată când programul shm.c se încheie normal (apăsați orice tastă) sau când este întrerupt folosind Ctrl+C.

console1$ ./shm 
Press any key to continue...

console2$ cat /dev/shm/my_shm | hexdump -c 

Programul mq.c creează o coadă de mesaje și pune un mesaj în coadă la fiecare apăsare a unei taste. În Linux cozile de mesaje sunt create într-un sistem de fișiere virtual. Acest sistem de fișiere poate fi montat în ierarhia voastră de fișiere astfel:

$ sudo mkdir /dev/mqueue
$ sudo mount -t mqueue none /dev/mqueue

Rulați programul mq și observați cum crește dimensiunea cozii la fiecare mesaj pus în coadă.

console1$ ./mq
Press any key to continue (E/e exit)

console2$ watch -n 1 cat /dev/mqueue/my_mqueue 

Setup:

• Deschideți mașina virtuală Windows din VMware.
• Setați numele mașinii cu numele vostru și workgroup-ul la SO.
• Click dreapta Computer → Properties.
• Alegeți Computer Name, domain and workgroup settings → Change settings.
• Alegeți Computer Name → Change.
• Închideți mașina virtuală - Shut Down (NU restart).
• Asigurați-vă ca mașina virtuală este conectata la rețea .
  • Edit settings → Network Addapter → Bridged connection
• Reporniți mașina virtuală.

Porniți proiectul win\lab05.sln. Compilați proiectele 1-fun-client și 1-fun-server. Alegeți un coleg cu care să faceți echipă:

• Unul din voi va rula serverul din proiectul 1-fun-server. Serverul poate primi mesaje de la orice client.
• Celălalt va rula clientul din proiectul 1-fun-client și va introduce numele stației colegului care a pornit serverul. Clientul poate transmite și mesaje broadcast (la tot workgroupul) setând '*' ca nume al stației server.
• Test it! :)

Exercițiul următor e independent de platformă, iar platforma e la alegere.

Să se implementeze un protocol simplu client-server folosind mecanisme IPC. Serverul întreține o tabelă de dispersie (hashtable), conținând cuvinte, în care se fac inserări și ștergeri comandate de mesajele primite de la clienți. Inserarea într-un tablou (bucket) se face la finalul acestuia.

Clienții primesc operațiile prin argumentele primite în linia de comanda la lansarea în execuție. Exemplu:

 ./client a vincent c a test p 

În acest caz, clientul va trimite serverului, în ordine, mesajele: a vincent pentru adăugarea în hashtable a cuvântul “vincent”, c pentru golirea tabelei, a test pentru adăugarea cuvântului “test” și p pentru afișarea conținutului tabelei.

Exercițiul se compune din 3 părți:

• comunicarea prin mesaje - clienții trimit comenzi serverului prin intermediul unei cozi de mesaje
• tabela de dispersie - serverul va menține tabela în memoria partajată, iar clientul va citi din această zonă de memorie de fiecare dată când are nevoie să printeze
• sincronizarea accesului la tabelă - se va realiza prin semafoare

Intrați în directorul 2-ipc. Urmăriți sursele din proiect:

• sever.c - conține codul rulat de server
• client.c - conține codul rulat de client
• common.h - conține structurile necesare protocolului
• generic_queue.h - header cu funcțiile generale pentru lucrul cu coada de mesaje
• generic_shm.h - header cu funcțiile generale pentru lucrul cu memoria partajată
• generic_sem.h - header cu funcțiile generale pentru lucrul cu semafoare
• unix_*.c - conține implementarea unix a funcțiilor din generic_*.h
• win_*.c - conține implementarea windows a funcțiilor din generic_*.h
• hashtable.h, hashtable.c - reprezintă interfața și implementarea funcțiilor de lucru cu tabela de dispersie
• hash.h, hash.c - reprezintă interfața și implementarea funcției de hash
• Atenție! Fișierul common.h conține structurile necesare la următoarele exerciții
• Se vor implementa functionalitatile din exercitiile urmatoare astfel incat serverul și clientul să comunice prin comenzile:
  • a S: trimite serverului mesajul de adăugare în hashtable a cuvântului S (add);
  • c: trimite serverului mesajul de golire a conținutului tabelei (clear);
  • p: clientul afișează la standard output conținutul tabelei - formatul este precizat mai jos (print);
  • e: clientul îi spune serverului să își încheie execuția (exit).
• Compilați și rulați serverul și clientul în două console diferite

Comunicare prin mesaje

Trebuie să completați funcțiile msgq_* din fișierul unix_queue.c / win_queue.c relativ la interfața din fișierele common.h și generic_queue.h. Funcțiile de msgq_send și msgq_receive trebuie să trimită/primească toată structura message_t primită ca parametru (nu doar unul din câmpuri). Aceste funcții sunt deja apelate din codul de server - server.c, respectiv client - client.c.

Hints:

• Urmăriți în sursa unix_queue.c / win_queue.c comentariile TODO 1
• În această fază trebuie să funcționeze doar trimiterea mesajelor
• Reveniți la secțiunea de Cozi de mesaje POSIX / Mailslots
• Linux:
  • în funcția msgq_create va trebui să creați coada de mesaje. Aveți grijă ce dimensiuni alegeți! ( mq_overview, sectiunea /proc interfaces)
  • Atentie: Asa cum este precizat in exercitiul anterior, in Linux cozile de mesaje sunt create într-un sistem de fișiere virtual. Acest sistem de fișiere trebuie montat în ierarhia voastră de fișiere.
• Testați trimițând mesaje de la client la server:
  • Porniți serverul și clientul în două console diferite:

    ./server

    ./client a test

  • Pentru a închide serverul:

    ./client e

Tabela de dispersie

Completați funcțiile shm_* din unix_shm.c / win_shm.c relativ la intefața din fișierele common.h și generic_shm.h. Aceste funcții sunt deja apelate din codul de server - server.c, respectiv client - client.c.

Hints:

• Urmăriți în sursa unix_shm.c / win_shm.c comentariile TODO 2
• Reveniți la secțiunea de Memoria partajată POSIX / File Mappings
• Testați funcționalitatea:

./server

./client a test1 a test2
./client p
./client c 
./client p
./client e

Sincronizare prin semafoare

Sincronizarea trebuie să fie “fine grained”, adică la nivel de bucket. Operațiile de print și clear nu trebuie să ia toate semafoarele în același timp. Nu este acceptabilă existența unui singur obiect de sincronizare pentru toată tabela.

Implementarea codului pentru semafoare:

• Completați funcțiile din unix_sem.c / win_sem.c relativ la interfața din fișierul common.h și generic_sem.h.
• Aceste funcții sunt deja apelate din codul de server - server.c, respectiv client - client.c.

Hints:

• Urmăriți comentariile cu TODO 3.
• Reveniți la secțiunea de Semafoare POSIX / Semafoare Windows.

Realizarea accesului exclusiv

De data aceasta trebuie să decideți voi unde se aplică funcțiile mai sus implementate pentru a asigura sincronizarea. Testați funcționalitatea

Intrați în directorul 3-funny_sem:

• Clientul (client.c) vrea să trimită serverului o valoare magică, considerată a fi "the answer to the Ultimate Question of Life, the Universe, and Everything"
• Pentru asta, clientul trebuie să folosească o metodă mai neobișnuită - numărul trebuie transmis doar prin intermediul unui semafor.

EXTRA IPC în Python:

• Rulați și citiți codul din arhiva PySHM - server în C și client în Python
• Instalați modulul de Python ipc_posix și studiați exemple din arhiva de instalare

• Fast User-level Locking In Linux
• Windows IPC
• Linux ipc(5) man page describing System V IPC
• Beej's Guide to Unix IPC