După ce v-ați familiarizat cu comportamentul de bază al protocolului OSPF, sunteți provocați să implementați politici avansate ale protocolului folosind tipuri speciale de arii OSPF prin care să eficientizați tabelele de rutare în rețea.
Pentru a putea customiza întreaga zonă B trebuie să configurăm ariile 0, 1 și 2 precum sunt notate și în topologie.
Pentru a putea avea conectivitate între ariile OSPF (area 2 nefiind conectată la area 0) trebuie să configurăm un virtual-link între R2 și R4. Va trebui să vă folosiți de router-ids.
Trebuie să configurăm area 1 prezentă pe R1, R2 și R4 ca arie stub care filtrează update-urile de tip 5 External Link și de tip 4 ASBR Summary primite din area 0. Care este problema de care vă loviți?
Pentru a putea obține conectivitate end-to-end, va trebui să sumarizăm rutele care există în Zona B (OSPFv3) în zona A. Mai apoi, vom redistribui rutele din zona A în zona B. Pentru acest exercițiu, realizați sumarizarea rutelor.
Pentru a putea avea conectivitate end-to-end va trebui să redistribuim toate rutele din Zona A în Zona B pe R1. Dorim sa introducem aceste retele în OSPF ca rute externe cu cost cumulativ si metrica de intrare 10. Observați cum sunt acestea introduse în tabela de rutare.
Verificați și asigurați-vă că există conectivitate end-to-end în topologia voastră.
Pentru a putea configura aria 1 ca arie specială OSPF, eliminați virtual link-ul dintre R2 și R4 și înlocuiți-l cu un tunel GRE între R2 și R4.