Proiect

Proiectul este structurat in trei teme al caror obiectiv final reprezinta implementarea unui lexer in Python.

Un lexer este un program care, pe baza unei specificatii, imparte un sir de caractere in subsiruri, si identifica carei categorii apartine fiecare dintre subsiruri. Categoriile se numesc tokens iar subsirurile - lexeme. Acest proces, deseori implementat ca prima etapa din cadrul unui parser, se numeste analiza lexicala.

Specificatia unui lexer arata astfel:

TOKEN1 : REGEX1;

TOKEN2 : REGEX2;

TOKEN3 : REGEX3;

...

unde fiecarui TOKENi ii este asociat un REGEXi care descrie toate lexemele ce trebuie clasificate ca acel token. Specificatia de mai sus are caracterul unei configuratii care descrie modul in care orice sir de la input ar trebui analizat lexical de catre lexer.

Inputul efectiv al unui lexer este un text care va fi obiectul analizei lexicale.

Lexer-ul are ca output o lista de forma : [(lexema1, TOKEN_i1), (lexema2, TOKEN_i2), …], unde TOKEN_iN este numele token-ului asociat lexemei N, pe baza specificatiei.

Procedura de implementare a unui lexer pe care o vom urma la acest curs va fi una bottom-up. Astfel, etapa 1 a proiectului consta in conversia unui Automat Finit Nedeterminist (AFN) in Automat Finit Determinist (AFD) (folosind algoritmul Subset Construction prezentat la curs) si minimizarea acestuia folosind, de asemenea, recomandat, algoritmul prezentat la curs.

Tema va fi implementata in Python, iar scheletul va ofera un punct de plecare pentru implementarea functionalitatilor necesare.

In scheletul temei veti gasi 2 clase: NFA si DFA.

Un AFD va fi descris de urmatoarele:

S - alfabetul limbajului, reprezentat ca un set de string-uri
K - multimea starilor automatului, reprezentata ca un set de __STATE__
q0 - starea initiala a automatului
d - functia de tranzitie, reprezentata ca un dictionar care asociaza unei perechi (stare, caracter_alfabet), o stare-succesor
F - multimea starilor finale ale automatului, reprezentata ca un set de __STATE__

Desi cea mai simpla modalitate de a ne referi la o stare este printr-un numar intreg, in anumite componente ale proiectului va fi mult mai convenabil sa lucram cu alte tipuri pentru identitatea unei stari (de exemplu, seturi de intregi sau tupluri). Parametrul STATE va permite aceasta flexibilitate. In etapa 1, puteti sa utilizati ce tip doriti pentru reprezentarea unei stari, spre exemplu folosind intregi 0,1,2,3,…, siruri de caractere s0,q1,sink,… sau alte tipuri de date (frozenset)

1. In aceasta clasa veti avea de implementat obligatoriu functia accept, care primeste un cuvant si simuland executia AFD-ului pe acel cuvant va intoarce True daca cuvantul este acceptat, iar False in caz contrar.
2. functia minimize este obligatoriu de implementat pentru obtinerea puntajului maxim, dar nu este necesara pentru realizarea etapelor urmatoare.
3. Functia remap_states nu este obligatoriu de implementat, din moment ce nu este apelata de checker, insa este recomandata. Aceasta va simplifica implementarea algoritmului subset construction. Ea are ca scop transformarea setului de stari, de la un tip (spre exemplu set cu elemente de tip string) la un altul (spre exemplu, set cu elemente de tip integer). Astfel de transformari vor fi necesare, in special in etapele ulterioare ale proiectului.

Spre exemplu, daca am avea automatul de mai jos:

Am putea aplica functia x → 'q' + str(x+2), care ar creea un AFD cu urmatoarele stari:

Clasa functioneaza in aceeasi maniera cu cea a AFD-ului, cu o singura particularitate:

• Relatia $ \Delta$ va fi reprezentata tot folosind un dictionar d care va asocia unei perechi (stare, caracter_alfabet), un set de stari succesor (in loc de o stare unica, asa cum se intampla intr-un DFA).

Alte observatii:

1. Functia epsilon_closure primeste o stare a automatului si intoarce un set de stari, care reprezinta starile la care se poate ajunge doar prin epsilon-tranzitii de la starea initiala (fara a consuma nici un caracter)
2. Functia subset_construction va intoarce un AFD, construit din AFN-ul curent prin algoritmul subset construction. AFD-ul intors va avea ca tip al starilor frozenset[STATE]. Folosim frozenset in loc de set, pentru ca acesta din urma nu este imutabil (seturile pot fi modificate prin efecte laterale). Avem nevoie de un obiect imutabil pentru a putea calcula un hash (mereu acelasi), si implicit pentru a putea folosi astfel de obiecte drept chei intr-un dictionar (lucru imposibil daca obiectul-cheie este mutabil).
3. Functia remap_states are acelasi format si scop ca functia de la AFD-uri

Functiile epsilon_closure si subset_construction sunt obligatoriu de implementat, insa functia remap_states nu este.

Verificarea corectitudinii implementarii voastre se va face automat, printr-o serie de teste unitare. Testele vor verifica echivalenta intre AFD-urile create de operatiile subset_construction si minimize cu un AFD minimal dat ca referinta.

Un alt o alta verificare va urmari integritatea lui d.p.d.v. structural (starea initiala si starile finale sunt incluse in multima de stari, nu are tranzitii definite pe un caracter dintr-o anume stare, are tranzitii definite pe fiecare pereche (stare, caracter)).

Versiunea de python pe care o vom folosi pentru aceasta tema este python3.12. Un ghid de instalare a acestei versiuni poate fi gasita aici

Pentru rularea testelor folositi comanda python3.12 -m unittest. Aceasta comanda va detecta automat testele definite in folder-ul test si le va rula pe rand, afisand la final testele care au esuat, daca exista .

Veti incarca in assignment-ul de pe moodle o arhiva zip care va avea la baza folderul src din schelet si fisierul ID.txt ce contine user@stud.acs.pub.ro pe prima linie

.
└── src
    ├── __init__.py
    ├── DFA.py
    ├── NFA.py
    ... (alte surse pe care le folositi)
├── ID.txt