Ierarhia de procese în Linux este sub formă arborescentă; putem vizualiza folosind pstree (similar cu tree de la sistemul de fișiere)

Folosind ps fără nici un parametru vizualizăm procesele din shell-ul curent asociate utilizatorului curent.

student@uso:~$ ps
  PID TTY          TIME CMD
22101 pts/0    00:00:00 bash
22209 pts/0    00:00:00 ps

Tot cu ps putem vizualiza un snapshot al tuturor proceselor. Aceasta se poate obține folosind două variante ale comenzii:

student@uso:~$ ps aux
USER       PID %CPU %MEM    VSZ   RSS TTY      STAT START   TIME COMMAND
root         1  0.0  0.3 160140  7044 ?        Ss   10:39   0:02 /sbin/init spla
root         2  0.0  0.0      0     0 ?        S    10:39   0:00 [kthreadd]
[...]
student  22101  0.0  0.2  31236  5192 pts/0    Ss   19:38   0:00 bash
student  22114  0.0  0.2  31236  5008 pts/1    Ss+  19:38   0:00 bash
root     22151  0.0  0.3  25656  6260 ?        S    19:40   0:00 /sbin/dhclient 
student  22191  0.0  0.1  46012  3656 pts/0    R+   19:48   0:00 ps aux

Un utilitar echivalent lui Windows Task Manager pentru vizualizarea în timp real a proceselor care rulează, în linie de comandă, este htop.

student@uso:~$ htop

Procesul este identificat în sistem cu ajutorul unui număr numit PID (process ID). Acesta este unic în sistem. Atunci când un proces este creat, se asignează un PID nou, următorul crescător liber.

Un alt atribut important este PID-ul procesului părinte, PPID. Având o structură ierarhică, toate procesele au un părinte, părintele tuturor fiind init sau systemd (în funcție de sistem) și are PID-ul 1.

Atributul COMMAND ne spune numele procesului sau comanda cu care a fost creat:

USER       PID %CPU %MEM    VSZ   RSS TTY      STAT START   TIME COMMAND
student  23176  0.0  0.1  46012  3644 pts/0    R+   22:06   0:00 ps aux

Pentru o listă completă de atribute, verificați manualul.

Există mai multe stări în care un proces se poate afla:

1. Starea în care rulează
2. Starea în care este oprit: se folosește Ctrl+Z
3. Starea în care este terminat (procesul nu mai există): se folosește Ctrl+C

Apăsând o combinație de taste din cele de mai sus, trimitem un semnal procesului:

În secțiunea Demo exemplificăm cum se trece prin aceste stări.

Un utilizator poate trimite un semnal unui proces folosind comanda kill! Este foarte important să înțelegem că scopul principal al utilitarului nu este omorârea de procese, deși poate face și asta. O listă a tuturor semnalelor posibile ce pot fi trimise aflăm prin

student@uso:~$ kill -l   

Utilitarele pkill și killall termină procesele folosind ca argument numele procesului și nu PID-ul (ca la kill).

Redirectare stdout (standard output, în general mesaje afișate prin comenzi similare cu printf din C). Pentru a redirecta lista proceselor într-un fișier, folosim următoarea comandă:

student@uso:~$ ps aux > procese.txt

Astfel, am specificat procesului să nu mai afișeze rezultatul pe ecran, ci într-un fișier. Diferența între > și » este că primul înlocuiește conținutul fișierului procese.txt, pe când al2lea adaugă la sfârșitul fișierului.

Operatorul < folosit comanda < fisier.txt setează comenzii intrarea fisier.txt.

student@uso:~$ grep "Disable" < vm-actions-log.txt 
* Disable terminal bell and scrolling in terminal:
* Disable cursor blinking in terminal:
* Disable DNS usage in SSH server:
* Disable automated screen locking:

Operatorul | este foarte important și uzual folosit. Acesta ia rezultatul primei comenzi și îl oferă ca intrare la a2a comandă. Câteva exemple:

student@uso:~$ ps aux | grep sleep
student  22406  0.0  0.0  16116   828 pts/0    S    20:28   0:00 sleep 1000
student  22408  0.0  0.0  23076  1084 pts/0    S+   20:28   0:00 grep --color=auto sleep

student@uso:~$ tree | grep Documents
├── Documents

Se pot înlănțui 2 sau mai multe comenzi.

Procesele daemon sunt procese ce rulează în fundal. De obicei, acestea sunt servicii ce servesc anumite funcții specifice. Acestea pot fi recunoscute ca având procesul părinte cu PID 1 (procesul init sau systemd).