Table of Contents

Tema 1 - printf

Enunț

printf este o funcție din biblioteca standard C care afișeaza la stdout datele primite ca argumente formatate după un anumit șablon, primit de asemenea ca prim argument. Semnătura acestei funcții este: 

int printf(const char *format, ...);

În continuare, vom discuta despre un subset din funcționalitățile lui printf, cele relevante pentru temă. Pentru mai multe detalii, consultați pagina de manual man 3 printf.

Primul parametru al funcției se numește format string și este cel care determină ce afișează printf. Acesta este un șir de caractere format din zero sau mai multe directive:

Fiecare specificație este introdusă prin caracterul % și se încheie printr-un specificator de conversie.

Deoarece format string-ul poate conține oricâte astfel de specificații, printf poate primi un număr variabil de argumente. Aceste argumente trebuie să corespundă cu specificatorii din format string, în aceeași ordine. De exemplu, printf(”%d”, 2) va produce output-ul 2, iar printf(”%d %d”, 2, 2) va produce output-ul 2 2.

Specificatorii ce vor fi implementați sunt următorii:

Valoarea de retur a lui printf, în caz de succes, este numărul de caractere afișate (excluzând byte-ul null folosit pentru terminarea string-urilor).

Să se implementeze în limbajul de programare C funcția int iocla_printf(const char *format, …), care acceptă specificatorii listați mai sus, oferind comportament similar cu printf din biblioteca standard C.

În implementarea funcției iocla_printf este interzisă folosirea tuturor funcțiilor din biblioteca standard C din familia printf care oferă deja comportamentul cerut. Acestea includ, dar nu sunt limitate la printf, fprintf, dprintf, sprintf, snprintf, vprintf, vfprintf, vdprintf, vsprintf, vsnprintf

Implementare

În limbajul C, pentru implementarea funcțiilor cu mai mulți parametri se folosește familia de macro-uri va_arg din header-ul stdarg.h. Mai multe detalii puteți găsi în pagina de manual man 3 va_arg.

Cunoscând primul parametru al unei funcții (în cazul nostru const char *format), putem determina următorii parametri prin folosirea macro-urilor va_arg. Pentru a ști tipul următoarelor argumente, acestea vor fi consumate în paralel cu format string-ul.

Un exemplu de implementare a unei funcții cu număr variabil de parametri, care primește ca prim argument numărul de parametri de tip întreg ce urmează, și întoarce suma acestor întregi, este prezentat în continuare: 

#include <stdarg.h>
#include <stdio.h>
 
int sum(size_t count, ...)
{
	va_list args;
	size_t i;
	int result = 0;
 
	va_start(args, count /* the first parameter */);
 
	for (i = 0; i < count; i++)
		result += va_arg(args, int);
 
	return result;
}
 
int main(void)
{
	/* TODO: replace with iocla_printf */
	printf("Sum = %d\n", sum(5, 10, 20, 30, 40, 50));
 
	return 0;
}

Pentru afișarea la stdout este pusă la dispoziție în scheletul temei o funcție wrapper peste apelul de sistem write. Folosirea apelului de sistem write nu face parte din scopul temei, dar cei mai aventuroși dintre voi pot găsi mai multe informații în pagina de manual man 2 write.

Funcția din schelet int write_stdout(const char *token, int length) are doi parametri:

Nu este necesar ca șirul token să aibă caracterul null ('\0') la final, întrucât se vor scrie doar câte caractere sunt precizate de argumentul length.

De exemplu, apelul write_stdout(“123”, 3) va afișa 123, iar apelul write_stdout(“Ana are mere”, 7) va afișa Ana are.

Exemple de rulare

printf("%d", 3); // 3
printf("%u", 3); // 3
printf("%c", 65); // A
printf("%x", 123); // 7b
printf("%s", "Ana are mere"); // Ana are mere
printf("Ana are %d mere si \t%%Hex@na%% are 0x%x mere\n", 5, 16); // Ana are 5 mere si       %Hex@na% are 0x10 mere

Trimitere și notare

Temele vor trebui încărcate pe platforma vmchecker (în secțiunea IOCLA) și vor fi testate automat. Arhiva încărcată trebuie să fie o arhivă .zip care să conțină:

Punctajul final acordat pe o temă este compus din:

A fost facut un update al regulamentului de realizare a temelor - s-a introdus o secțiune pentru depunctări, vă rugăm să o parcurgeți. De asemenea daca nu ați parcurs regulamentul de realizare a temelor deja vă recomandăm sa o faceți.

Mașina virtuală folosită pentru testarea temelor de casă pe vmchecker este descrisă în secțiunea Mașini virtuale din pagina de resurse.

Precizări suplimentare

Resurse

Arhiva ce conține ​checkerul, testele și fișierul de la care puteți începe implementarea este aici.